Ana Blandiana – Țipătul
O virgulă, câteva pietricele,Puțină zăpadă,Un fir subțire de soare,Mai multe case și crengiCe recuzită modestăPentru declanșarea țipătului! ȚipătulÎncercând să se-agațe cu unghiileȘi lunecând mereu înapoiPe pereții de sticlă,Încercând să urce.Rupt în bucățiClădite una peste alta,Echilibru nesigur,Până la dințiiÎncleștați cu sălbălbicieÎn tăcerea fără sfârșit.