dinti – Versuri.pro

Dinu Razvan - Ciuma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vai ce păr sucar tu ai,
N-ai mâncat o săptămână
Și îți lipsește o mână.
Uită-te în ochii mei
Și să nu mă minți,
Mai ai în gura aia doi dinți?
Și să-mi zici, oare,
N-ai cumva șapte degete la picioare?
Îmi place de tine, ești foarte blajină,
Cu un ochi te uiți la mine
Și cu unu-n slănină.
Ești foarte frumoasă,
Doar când stai cu spatele,
Dar dacă observi mai bine
Îți lipsesc coatele.
Când îți spun o iei în glumă,
Dar chiar că ești o ciumă.
Ai păru-n cap sculat,
Vai, la cât te-ai conectat?
Și mă întreb cum te-am sărutat eu?
Că-ți pute gura ca scândura de la WC.
Ba stai că știu… m-ai tras în piept,
Mestecai de fapt o lamă Gilette.

Cantece pentru copii - Periuța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

După fiecare masă
Să spălăm dinții cu pastă
Și apoi cu apă să-i clătim
Dar o fată mofturoasă
A tot zis într-una lasă
Ce-a pățit acum vă povestim.
Dinții ei odată albi
Mai întâi s-au înnegrit
Și apoi treptat, treptat
Dinții ei s-au cariat.
Copilița noastră dragă
Nu putea noaptea să doarmă
Căci dinții tare o mai dureau
Chinuită și-ntristată
S-a dus la dentist îndată
Și acesta i-a spus c-am așa.
Periajul de-l faceai
Tu aici nu ajungeai.
Dinții el i-a curățat
Și apoi i-a și plombat.
Sunt o fată frumușică
De dentist nu mi-este frică
Căci astăzi pe mine m-a-nvățat
să-mi spăl dinții și gurița
Cu pastă și periuța
Și-acest lucru este minunat.

Gheorghe Tomozei - Dinții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Copacii sunt firele de păr ale feței tale,
pământule, bătrâne,
apele sunt pielea ta bună
iar noi suntem dinții tăi,
dinții de lapte
și dinții de vin,
sticlind de pofte vorace.
Cu ei, cu noi,
ai mușcat tu din lună.
Cu noi judeci tu
(dinte pentru dinte)
Ca să nu ne fie prea frig
și prea frică
în lume,
ne-acoperi cu blândele
unelte ale sărutului.

Leonid Dimov - Vis cu Dentiști

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Miezul nopții. Dincolo de rampă
S-au aprins brațele terminate cu lampă.
E-o clădire albă până la stele
Cu dentiști în alb și clești de oțele,
Și tuturor, așa cum ședem cuminte,
Ni se va scoate, la semnul cuvenit, un dinte.
Apoi vom ieși, cârduri, pe marile portaluri,
Mereu alții, mereu noi, valuri, valuri,
În sunet de fanfare, în noaptea uleioasă,
Care pe jos, care-n caleașcă de patru iepe trasă,
În definitiv, așa-i semnul de toamnă:
Dinte scos moarte înseamnă..
Mai bine să ne suim în primul tren,
Oriunde ne ducem ajungem în Eden,
Edenul edenat, edenul ardent,
Cu livezi de caiși cât un continent
Încăput tot în căputa roasă
Din vitrina cizmăriei de-acasă.
E, desigur, tot noapte, trec tot tramvaie
Parcă vorbind singure-n ploaie
Și tot intrăm cu exemplare fox de zgardă
La urgență, în camera de gardă,
Aflată chiar la gară, pe peron, lângă tren,
Sub felii de lumină emanând arsen.