Adrian Păunescu – Dincolo de Prăpăd
Tot mai cumplit şi mai urât îmi este,Printr-un tunel înzăpezit trecândSă mă înec, plângând, în propriul gând,Nemaiaflând de tine nici o veste.Aud că vei ajunge-ntre neveste,Între suferitoarele de rând,Definitiv am să te pierd curând,Sunt inutile lacrimi şi proteste.Eu simt că mor uitându-mă-ndărăt,Şi cum coboară lacrimi să mă spele,Te caut într-un cuib de rândunele,Mi-e dor, măcar … Citește mai mult