dincolo de perete

Atârn din crengi ca o zăpadăîn primăvara văii,mă poartă vântul ca izvor rece,cad umedă în florica o picăturăde care ele putrezescca într-o mlaştină.Eu sunt gândul-permanent-la moarte.Fiindcă nu pot merge liniștită, zborprin toate clădirile sigure ale cerului,răstorn pilaștri și scobesc ziduri.Fiindcă nu pot dormi noaptea, îi previnpe ceilalți cu foșnetul îndepărtat al mării.Urc în gura cascadei … Citește mai mult