din valurile vremii

Din valurile vremii, iubita mea, răsaiCu brațele de marmur, cu părul lung, bălai –Și fața străvezie ca fața albei ceriSlăbită e de umbra duioaselor dureri!Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,Femeie între stele și stea între femeiȘi întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.Cum oare din noianul de … Citește mai mult