Ion Caraion – Dimineața Rodului
De sub blănile lui de somn și mucegai,Soarele intra leneș în cai.Pământul a spus: „Vreau să mănânc! ”Lacom, adânc,Patru broaște țestoaseAu răscolit uitare și oase.Se săvârșea o taină înaltăCa la nașterea întâiului om.Dihăniile sforăiau prin cernoziomParcă ieșiseră, sure, din baltă.Zi de zi, noapte de noapte,Pe urmă-au vorbit cu Mariile și Ionii –Semințele-n șoapte,De sub brazdele … Citește mai mult