Versuri corectate și adnotate
Dacă te gândești bineÎntrebarea trăiește în tineNu-i așa că te-ai întrebatDe ce vorbești așa ciudatDe ce, de ce, de ce asta spunem mereuZi și noapte mereu, mereu, mereuDacă întrebarea este în capul tuturorCe se fac, normal, că o folosesc și euNu cred că poți renunța la eaPentru că și-a făcut casa în mintea ta
Dialogul de nebuncu el însuși.În orașul acesta – acelapoeții vorbesc singuri și umbrele lor desenează prăpăstii la cer.…Te ating cu talpacu sfiosul călcâi, pământule:greierii tăi și gângăniile – iarbași câte minuni! Și câtă pedeapsă!Numai cu tine știu să vorbescașezându-mi unele după alteletălpile degetele cuvintele.Numai tu mai crezi poeziaașezat mare și rumegând cu blândețeși îndurând Zeu … Citește mai mult
Vorbesc cu mine însumi, cum aș vorbi c-un frateÎntors rănit din lupta cu zilele de ieri,Și parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate –Că El și Eu nu suntem decât același frate,Și-aceeași rană-i doare pe ambii scutieri.Armurile alt’dată pătate de ruginăAzi par mai sclipitoare decât oricând,Iar spada,Încrucișată-n luptă de-atâtea ori,E plinăDe sângele netrebnic … Citește mai mult