Ilarie Voronca – Cartierele Noi
O! cum așteaptă cărămizile ude încă,Să le mângâie dalta fină a soareluiȘi acest foșnet suav care se revarsă pe inimăSă vie din afară sau din frunzele care se trezesc în mine?Viitor cu o împărțeală dreaptă a șesurilorCu vorbe cântărite pe talgerele de pâineSe vede marea ca o lupoaicăPrimind la țâțele ei toate râurile înfometate.O viață … Citește mai mult