Mihail Lermontov – Dezvinovățire

Când n-oi mai fi pe-această lumeȘi doar a mele rătăciriÎn locul falnicului numeVor zăbovi în amintiri.Când toate visele tăcurăȘi inima-mi va fi pământ,Ea-n care dragoste și urăLupta cu nebunesc avânt.Când sub obșteasca lor dojanăTu vei tăcea cu cap plecatȘi dragostea-ți fără prihanăO vei simți ca pe-un păcat.De anii-ți, ce-i întunecarăȘi patima și viciul meu,Cu-o aspră … Citește mai mult

Alecu Donici – Braminul

Eu v-am spus odată, că omul când greșește,Adeseori pe altul se dezvinovățește;Iar dacă nu-i rămâne alt chip de îndreptat,Apoi ori întâmplarea, ori dracu-i vinovat.În India bogatăUn cuvios bramin,Deși era în faptăDe rele patimi plin,Însă prin iscusința acea de ipocrit,El da încredințareCă ar avea purtareÎntocmai cum se cade unui bramin cinstit.Oare ipocrizieȘi-ntre bramini să fie?(Sau numai … Citește mai mult