Dezamăgire în dragoste – Versuri.pro

Sistem - E Adevărat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E prima dată
Când în calea mea se așterne dragostea
Și e prima dată
Când îmi arde inima
E prima dată
Când în viața mea se ascunde cineva
Nu știi niciodată
Dacă tu vei întâlni iubirea.

Stau și mă întreb ce vreau
Ce am găsit la tine
Să știi, oricine ar veni
Nu poate fi ca mine.

Ref:
Am încercat la nesfârșit
Să înțeleg de ce am iubit
Și mii de vise ai spulberat
Crezând că e adevărat.

Ref:
Am încercat la nesfârșit
Să înțeleg de ce am iubit
Și mii de vise ai spulberat
Crezând că e adevărat

Mihaita Piticu - Lacrimi Multe Am Vărsat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lacrimi multe am vărsat
când am aflat
că ești însurat
mi-ai dat viața peste cap
și nu știu ce să mai fac.

Ref (bis)
Nu te mai suport
ești mare vagabond
vreau să pleci de tot
este viața mea
e problema mea
și fac ce vreau cu ea.

De ce, de ce nu mi-ai spus
De ce, de ce m-ai distrus
și m-ai mințit atât de mult
că sunt tot ce ai mai scump.

Ref (bis)

Danezu Frt - Poveste De Familie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ma-ta și cu tac-tu se omoară-n fiecare zi
Și tu stai în dormitor, da parcă n-ai mai vrea să fii
Tac-tu parcă e turbat mereu o calcă în picioare
Ma-ta pleacă iar la muncă cu ochelari de soare
Are vânătăi pe față și buza spartă
Se machează foarte mult, să nu se vadă
Îți vine să te duci în lume da esti mult prea mic
Te consolează gândul că mai ai un pic
Și ajungi și tu mare ca să pleci la casa ta
Unde totul o să fie bine și liniștea
Pe care ai visat-o de ani de zile
Se va așeza ușor ca cerneala pe hârtie
Nu durează mult și auzi iarăși scandal
În bucătărie tac-tu s-a îmbătat iar
A iubit-o mult pe ma-ta-n tinerețea lui
Dar acum e prins de ghearele alcoolului.
Faci o școală, un liceu, ca să urci în societate
Familia ta-i săracă banii nu vă dau pe spate
Te-ai consolat cu gândul că ești sărac frate
Ai vrea să te înscrii, dar n-ai bani de facultate
Vrei să muncești nu te angajează nimeni
Se cere experiență dar tu n-ai și nu e bine
Te apuci de țigări, de fumat nimic banal
Ai uitat că erai împotriva lor total
Ziceai că nu-nțelegi de ce să te apuci de fumat
Când sunt atâtea lucruri bune de cumpărat
Când sunt atâtea lucruri ce te fac fericit
Da fără bani în lumea noastră ești nimicit
Ilicit, explicit, îndrăgit și implicit
Devii ca un câine turbat sălbăticit
Alergi după bani ca un nenorocit
Teamă c-o să fii sărac frate s-a adeverit.
Te-ai îndrăgostit de ea și faci lucruri nebunești
A-i plimbat-o peste tot și ai tratat-o ca-n povești
Ziceai că dragostea nu are limite la voi
Ziceai că într-o bună zi vom vedea și noi
Cât de mult înseamnă să împarți viața-n doi
Dar ai uitat că poți să fii aruncat la gunoi
De persoana ce-o iubești, chiar de ea prietene
Ai căzut în depresie vrei să-ți tai venele
Ai rămas fără bani ai început să faci scandal
Ai uitat s-o iubești în momentul crucial
Fata n-a mai suportat c***e tale
Și deși te iubește te-a lăsat cu ochii-n soare
Acum stai și bei în fiecare zi,
Te gândești la trecut și la ce putea fi
Te gândești la clipele petrecute împreună
Și uiți de toate când te-nneci în băutură.

Adrian Copilul Minune - Nu Te Mai Iubesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu te mai iubesc, s-a terminat
Știi că nu glumesc, e adevărat

Frumusețea m-a orbit, de-aia n-am simțit nimic și orice faceai, uitam numai când mă sărutai

Refren
Nu te mai iubesc, s-a terminat
Știi că nu glumesc, e adevărat.
În orgoliu m-ai rănit, de atâtea ori m-ai mințit
Și prea târziu mi-am dat seama
Că tu nu meriți dragostea mea

Ada - Nu Profita

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te plac, nu ești un crac,
Ești doar un câine mare ce urlă dintr-o strigare.
Te-am iubit, tu m-ai mințit, m-ai păcălit, ești un nesimțit.

Refren: Nu profita, nu profita,
ești viața mea, ești viața mea,
nu profita, nu profita de iubirea mea.

Credeai că dacă mă păcălești
N-ai să mai cerșești
iubirea mea,
dar n-a fost așa.
Ai venit la mine
și mi-ai spus prea bine
să te părăsesc,
să nu mai cerșesc
și să nu-ți mai spun că te IUBEEEEEESC!!!

Refren…

Printesa De Aur - Ai Jurat Că Mă Iubești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi spuneai că ai probleme,
riscam să te scap de ele,
cu alta în brațe erai,
pe banii mei te distrai.
Te-ai jurat că mă aștepți
și când vin o să te-ntrebi
Acuma-mi dau seama bine
că ai profitat de mine.
Am zis ca să fac ca tine,
să ne fie mereu bine,
și ca tine am făcut,
dar tu m-ai mințit prea mult.

Silvan Stancel - Jonny

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Jonny, Jonny a dat colțul
A-nghițit aseară glonțul
Jonny, Jonny plânge mama
A găsit în sânge vana.

Ref. 1:
Oare care, cine, ce
Unde, dacă, pentru ce
De ce astăzi s-a-ntâmplat
Jonny-n vană s-a-mpușcat.

2.
Nina, Nina ea se cheamă
Nina, Nina vitamina
Jonny, Jonny fără ea
A murit, nu mai putea..

Ref. 2:
Fete, fete și iubite
Parașute, parazite
Jonny astăzi a clacat
Că o fată l-a-nșelat.

3.
Nina, Nina cea roșcată
Pe la buze mult rujată
Pantalonii strânți pe fese
Priviri multe să răsfețe

Stefania Stere Polovenco - Cu Frumosul M-Am Luat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Lele, floricica mea!” –
Așa neica m-alinta
Pe vremea când mă iubea
Toată ziua îmi cânta:
„Mândro, garofița mea,
Tot în brațe te-aș ține!
Of, dor, luna-i sus
Mândro, nu-mi dai un răspuns!..”
Foaie verde matostat
Cu frumosul m-am luat;
Acum, eu îi cânt prin casă
Dar el doarme și nu-i pasă..
Of, dor, luna-i sus
Neica doarme somnul dus
Soarele a răsărit
Și el tot nu s-a trezit!.
„- Mamă, lumea e la lucru
Și el doarme ca butucu’!”
„- Lele, tu ți l-ai luat,
Ai zis că-i frumos și-nalt,
Nu l-ai vrut pe Ionel,
Ai zis că-i mai urâțel,
Dar la muncă și la joc
Toate le făcea cu foc!
Lele, ți-ai ales frumosul
Acum stai cu somnorosul
Și să nu te mai jelești,
Stai cu el să-l dădăcești!”

Maria Văduva - De Ce, Puică, Te Usuci?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunză verde de trei nuci,
– De ce, puică, te usuci?
– Dar de ce nu m-aș usca
Că ai spus că m-oi lua?!
De luat nu m-ai luat
De vorbește lumea-n sat,
Cu vorbele m-ai purtat,
Să știi că nu te-am uitat.
– Lumea zice, lumea tace,
Dar dragostei n-ai ce-i face,
Dacă noi ne potrivim
Și mai mult ne iubim.

Mihai Eminescu - Scrisoarea a V-a

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea.
De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii.
Tinere, ce plin de visuri urmărești vreo femeie,
Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece.. Ia întreab-o bunăoară –
O să-ți spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode..
Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila,
Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila.
E frumoasă, se-nțelege.. Ca copiii are haz,
Și când râde face încă și gropițe în obraz
Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri
Și la degetele mâinii și la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită,
Încât ai ce strânge-n brațe – numai bună de iubită.
Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i șade bine
Și o prinde orice lucru, căci așa se și cuvine.
Dacă vorba-i e plăcută, și tăcerea-i încă place;
Vorba zice: „fugi încolo”, râsul zice: „vino-ncoace!”
Umblă parcă amintindu-și vreun cântec, alintată,
Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată.
Și se-nalță din călcâie să-ți ajungă pân’ la gură,
Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură,
Ce n-o are decât numai sufletul unei femei..
Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei!.
Te-ai însenina văzându-i rumenirea din obraji –
Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj –
Și adânc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți
Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț.
Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale,
Ai vedea în ea crăiasa lumii gândurilor tale,
Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene,
Ți-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene,
Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge,
Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge.
Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură,
Că deprindere, grimasă este zâmbetul pe gură,
Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos,
Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos?.
În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună,
Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună;
În zadar în ochi avea-vei umbre mândre din povești,
Precum iarna se așează flori de gheață pe ferești,
Când în inimă e vară.. ; în zadar o rogi: „Consacră-mi
Creștetul cu-ale lui gânduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi!”
Ea nici poate să-nțeleagă că nu tu o vrei.. că-n tine
E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine,
C-acel demon plânge, râde, neputând s-auză plânsu-și,
Că o vrea.. spre-a se-nțelege în sfârșit pe sine însuși,
Că se zbate ca un sculptor fără brațe și că geme
Ca un maistru ce-asurzește în momentele supreme,
Pân-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere,
Ce-o aude cum se naște din rotire și cădere.
Ea nu știe c-acel demon vrea să aibă de model
Marmura-i cu ochii negri și cu glas de porumbel
Și că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară
Precum în vechimea sfântă se junghiau odinioară
Virginile ce stătură sculptorilor de modele,
Când tăiau în marmor chipul unei zâne după ele.
S-ar pricepe pe el însuși acel demon.. s-ar renaște,
Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaște
Și, pătruns de-ale lui patimi și amoru-i, cu nesațiu
El ar frânge-n vers adonic limba lui ca și Horațiu;
Ar atrage-n visu-i mândru a izvoarelor murmururi,
Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-a pururi,
Și-n acel moment de taină, când s-ar crede că-i ferice,
Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice
Și cu patimă adâncă ar privi-o s-o adore,
De la ochii ei cei tineri mântuirea s-o implore;
Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci,
Dezghețând cu sărutarea-i raza ochilor ei reci.
Căci de piatră de-ar fi, încă s-a-ncălzi de-atât amor,
Când căzându-i în genunche, i-ar vorbi tânguitor,
Fericirea înecându-l, el ar sta să-nnebunească,
Ca-n furtuna lui de patimi și mai mult să o iubească.
Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă,
C-aruncându-se în valuri și cercând să te-nțeleagă
Ar umplea-a ta adâncime cu luceferi luminoși?.
Cu zâmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși,
S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt
De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ.
O femeie între flori zi-i și o floare-ntre femei –
Ș-o să-i placă. Dar o pune să aleagă între trei
Ce-o-nconjoară, toți zicând că o iubesc – cât de naivă -,
Vei vedea că de odată ea devine pozitivă.
Tu cu inima și mintea poate ești un paravan
După care ea atrage vreun june curtezan,
Care intră ca actorii cu păsciorul mărunțel,
Lăsând val de mirodenii și de vorbe după el,
O chiorește cu lornionul, butonat cu o garoafă,
Operă croitorească și în spirit și în stofă;
Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc
Și-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc..
Și când dama cochetează cu privirile-i galante,
Împărțind ale ei vorbe între-un crai bătrân și-un fante,
Nu-i minune ca simțirea-i să se poată înșela,
Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala..
Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugărește,
Pe când craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i crește,
Ochiul înghețat i-l umplu gânduri negre de amor
Și deodată e vioaie, stă picior peste picior,
Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos..
A visa că adevărul sau alt lucru de prisos
E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr,
Este piedica eternă ce-o punem la adevăr.
Așadar, când plin de visuri, urmărești vreo femeie,
Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi:
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece..
Ia întreab-o, bunăoară,
Ș-o să-ți spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe când inima ta bate-n ritmul sfânt al unei ode..
Când vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila –
De ai inimă și minte – feri în lături, e Dalila!