Dezăluire – Versuri.pro

Peter Huchel - Întoarcerea Acasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sub cocârjita secere a lunii
M-am întors acasă și-am văzut satul,
Pustiile clădiri și guzgani.
Aplecată peste cenușă, ardea inima mea:
Oare va trebui, ca umbrele porții,
Între ziduri căzute-n ruină, să-mi jelesc morții?
Să desfac păstaia neagră ce s-a pierdut
Să cosesc ovăzul sfărâmicios, gălbejit,
Pe care l-a ros o ploaie de fier?
Putredă tulpină pe putred pământ –
Nimeni n-a ales recolta din ceață.
Urzici, cucută, brusturi se înmulțesc în vânt,
Nalba de pietrele de pe drum se agață.
Peste tot mă pândește-o spaimă-nvechită,
Din ușile sparte, din fiecare geam.
Să ascut oare coasa cea ruginită,
Să ar și să grap fără vită în ham?
Spre dimineață însă,
Cu zorii reci din slavă,
Când bruma încă înghețată
Izvoarele luminii,
A apărut o femeie din pădurea slavă.
Căutându-și vita sfrijită
Ce se pierduse-n desiș,
Venea pe poteca uscată.
A văzut oare rândunica și holdele?
A izbit în plug, în rugina roșcată.
Era muma dimineții,
Sub cerul bătrân,
Muma popoarelor
Pe ceață și vânt, în pașnică trecere.
Arând ogorul pietros,
Mână ogorul pietros,
Mână boul bălțat, cu coarnele
În formă de secere.

Petrica Muresan - Când Mă Duc În Sat Acasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când mă duc în sat acasă
Inima în mine-i arsă –bis
Drumu-i rău valea-i săcată
Și cărarea-i astupată –bis dor
Puntea biata-i putrezită
Casa noastră-i părăsită –bis.
Inima mi-nlăcrimată
Nu-i nimic ca altădată –bis dor
La căsuța noastră-n curte
Buruieni și frunza multe –bis
Cumpăna de la fântână
O rupt vântu că-i bătrână -bis.
Prunii și mărul cel mare
S-o uscat de supărare –bis
Poarta sta să se înhăie
Grajul-i gol șura-i pustie -bis
Lutu s-o crăpat pe vatră
Nici un câine nu mai latră

Ana Pacatiuş - La Sălaș, La Drumul Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

La sălaș, la drumul mare
Nu vezi urmă de cărare,
Fânu-i mare și dă-n floare,
La sălașul dintre ulmi
De mult vatra-i făr’ tăciuni,
De ani buni îi părăsit,
Spini și rugi l-or cotropit,
Ploi îl spală, vântu-l bate,
Dorul meu la el răzbate.
Când și când, la săptămână
Vine mama mea bătrână,
Mireuță cu cârja-n mână
Și de cum pragul îl trece
Colțul cârpii lacrimi șterge,
La fereastra-mpăienjenită
Se gândește necăjită
Că aici o fost odată
Dor și dragoste curată.
Fost-aici cândva avere,
Acu-i amar și durere
Și măicuța-i făr’ putere,
Horn se-apleacă, țigle pică
Și nimeni n-o mai ridică,
Că nu-i mână de bărbat,
Doar cu fete-o rămâneat,
O rămas în sat cu Stana,
Dar cu gându-i tot la Ana,
Fata ei ruptă din soare,
Prin lume privighetoare.