detinutul

IMâinii mele-i rămâneun gest cu care-nspăimântă;pe vechile pietrepică jilav din stâncă.Aud doar acest ciocănit,şi inima-mi bate şi-ngânăal stropilor mers istovit şi piere-mpreună.Mai iute de-ar picura,un animal de-ar veni.Mai luminos fu cândva –.Dar ce putem şti. IIGândeşte-te, ceea ce-i cer acum şi vânt,şi gurii tale aer şi ochilor tăi zi,până în locu-acela mic ar împietri,în care … Citește mai mult