Daniel Vişan-Dimitriu - Chemarea Destinului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te simt prea singură, şi-mi pare rău
că viaţa ta, atât de împlinită,
te-a abătut, cumva, din drumul tău,
pe o potecă tristă, ocolită.
Destinul tău, cel scris acolo, sus,
e, încă, în putere şi te cheamă
pe drumul său, ce este mai presus
de orice lege şi de orice teamă.
Îl simţi, deja, în gândul tău ascuns,
şi simţi chemarea lui spre o schimbare,
dar inima aşteaptă un răspuns
pe care doar iubirea ta îl are.
E-acolo, e ascunsă într-un pliu,
cu dorul de-a simţi, din nou, lumina,
şi de-a uita de cerul fumuriu
al scenei peste care-a tras cortina.
Am să-ţi întind, în noul răsărit,
o mână caldă şi, încet, cu mine,
vei fi purtată-n zborul liniştit
al sufletelor ce zâmbesc, senine.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Zece”)

Friedrich Holderlin - Biografie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ai vrut să fii mai mare, dar dragostea ne-mpinge
În jos pe toți, suferința se înclină mai puternică,
Dar nu se întoarce în zadar
Al nostru arc, acolo de unde vine,.
Spre sus sau jos! Domnește-n noaptea sfântă,
Unde muta natură gândește la zile în devenire,
Domnește cel mai strâmb Orcul,
Nici o dreaptă, nici un drept?.
Asta am aflat. Căci niciodată, ca muritorii meșteri,
Voi celeștii, voi a tot susținătorii,
pe care vă știam, cu prudență
M-ați condus pe calea dreaptă.
Omul scrutează totul, spun celeștii,
Căci el, bine hrănit, mulțumește de învățătură
Și înțelege libertatea,
Să meargă oriunde dorește.

destin versuri – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Chemarea Destinului

Friedrich Holderlin - Biografie