destin tragic – Versuri.pro

C. O. D - Aripi de Smoală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un absent abis, stins și în iad reaprins
Cuprins de flăcări și țipete
Singur a decis să îmbrățișeze neființa
Apoi s-o schițeze
Trăia în basm ca un prinț ce caută prințese
Avea 6 ani, bântuia în orfelinat până târziu
Îi știu povestea, așa că am decis să o scriu
Focul i-a furat toată familia, apoi toată tinerețea.
Prometeu al pieirii, încă se joacă cu blândețea
Frumusețea o descria prin absența iubirii
Cu cele 12 porți deschise, labirintul firii
Țesea din cărbune chipul surorii sale
Apoi blestema destinul și apoi sentimentul moare
Dar într-o zi apare o fată cu părul albastru
Ce-l salută, dar el nu vrea să-i audă glasul
A insistat să-l cunoască, îl privea oră de oră
Și-a semnat greșeala când i-a cerut să-i fie soră
A refuzat, însă orbit de regrete
Nu și-a dat seama, că el singur și-a semnat greșala
A doua zi aflând că fata a fost adoptată
A jurat plângând că nu o să se schimbe niciodată
Timpul a trecut cu greu zece ani mai târziu
Devenise olimpic pe țară, atât de bine știu
Că nu adora școala, nici nu vroia vreo scuză
Lipsa banilor l-a împins să tragă pentru bursă
Damele îl adorau, însă el și-a ținut jurământul
Până într-o după-amiază
Când și-a încălcat cuvântul
Simțind o voce veche, credea că inima îl minte
Și-a rămas paralizat auzind: „mă mai ții minte?”
Da, era ea, uneori lumea e atât de mică
Și astfel paradisul schițat perfect
Se complică
Ea zâmbea sincer doar în prezența lui
În noua casă era motivul de batjocură al orcui
Trupul ei un tablou ornat cu cicatrici adânci
El și-a dat seama de asta iar atunci
Abandonând școala, a fugit cu fata în alt oraș
Un strat de conștiință, dar nu mai era un laș
Au trecut peste greutăți materiale
Și uite acum, toată amăgirea
A fost uitată și prefăcută în scrum
Stăteau cu chirie, el și-a găsit
Un loc de muncă stabil
Dintr-o dată flori frumoase au crescut în cimitir
Timpul a trecut încet, ei se înțelegeau perfect
Acum amarul jocului de foc s-a prefăcut în zâmbet
Era seara de Crăciun, ea îl aștepta în centru
El se grăbea să o vadă
Ținea la piept buchetul
Însă destinul este un joc cu două fețe
Mult prea inerent, când a ajuns fata noastră
Murise în accident.
Astfel pe 25 decembrie noaptea prin ceață și ger
Pe scările centrale plânge un înger (yo)
Și încă plânge
Vorbesc cu el de fiecare dată în fiecare an (yo)
Abia aștept să te revăd

Heinrich Heine - Dragi Își Erau Ei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dragi își erau ei – dar taină
Iubirea aceasta le-a fost.
Vrăjmaș se priveau, parcă-n moarte
Și-aflaseră-al dragostei rost.
Și-apoi, despărțiți pe vecie,
Arar se vedeau, doar în vis.
Și-abia de știut-au ei înșiși
Că moartea de mult i-a ucis.

Gato - Povestea Unui Vis Frumos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum ne-am iubit noi doi, n-o să se mai iubească nimeni
Prin câte am trecut, nu mi-a fost dat să văd prin filme
Iubire, minciună, fericire, suspine,
Ne-am avut unul pe altul, noi n-am avut pe nimeni
Mână de mână, ne-am bătut cu toată lumea
Suflete pereche, ne-am iubit din totdeauna
Oameni prea diferiți, găseam liniștea unu-n altul,
Otravă și-antidotul, sărăcia și smaraldul.
Noi ne-am văzut sufletele, nu mai eram bucăți de carne
În colțul numit rai, se bucura și Doamne Doamne
Eram precum două lumini, eram ca florile, frumoși
Dimineața eram copii, la apusul zilei moși
Parcă nu ne săturam, din fericire luam un gram
Și-l aruncam peste infern, doar o secundă să te am
Șarpele și-a băgat coada, ca între Eva și Adam
I-a întins mărul, l-a mușcat, și-acum în suflet te mai am.
În câte feluri ne-am iubit, din două inimi aveam una
Că ne-aveam în brațe, simțeam că-aveam toată lumea
Într-o zi ne bucuram, în alte două ne certam
Mai știi când am dansat goi? , și-n doi am făcut bairam
Am trăit totu-ntr-o zi, parcă am trăit un an
Mi-ai spus cea mai frumoasă zi, că-așa mi le doream
De fericirea noastră, zâmbește într-un tablou
Doamne ce frumoși eram, parcă pictați de Picasso.
Ne-am prăbușit ca domino, ca un trandafir în presă
Te vor trage-n întuneric, eu o să te simt din beznă
Cu ultima suflare, mă fac pod să calci în rai
Petru să-ți deschidă poarta, să-nflorești ca-n flori de mai
Am să-i cer măcar o zi, să mă-aducă lângă tine
Să mă-aștepți ca-n alte dăți, cu Rafaelo și iubire
Îngerii să cânte-n cor, să ne spele de păcate
Tu speri să plătim aici, să fim liberi după moarte.

George Țărnea - Egloga Destinului Tragic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Să știe chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput
Și să n-aștepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învățat s-o ducă prost
Și hărăzit să fie trist.
M-apucă plânsul, deci exist!

Leo Butnaru - Prăbușire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De jur-împrejurul palmei – Marele Abis / și liniile sorții / prăbușindu-se în el… →

Anghel - Iosif - Amorul Orb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu se cunosc, nici s-au văzut vreodată!…
Dar ambii sapă sumbre galerii,
Ca doi mineri înmormântaţi de vii
Ce-n întuneric, făr’ de lămpi, se cată. –
Atraşi de-aceleaşi tainici simpatii,
Boltesc tuneluri lungi ca să răzbată,
Şi solul sună, unde prind să bată,
De zvonul surdei lor telegrafii. –
Tot mai aproape se aud, şi tot
Mai harnici sapă vesel să s-ajungă,
Şi dup-atât ocol şi cale lungă.
Se întâlnesc deodată bot în bot
Sub bolta nupţială a cupolei..
Şi iată, astfel se iubesc – sobolii! –