despre prietenie – Versuri.pro

Marin Sorescu - Despre Prietenie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă într-o zi îți vine să plângi, caută-mă…
Nu promit să te fac să râzi, dar pot să plâng cu tine.
Dacă într-o zi îți vine să fugi, caută-mă…
Nu promit că o să te opresc, dar pot să fug cu tine.
Dacă într-o zi nu ai chef să asculți pe nimeni, caută-mă…
Promit să tac oricât vrei.
Dacă într-o zi mă cauți și nu răspund…
Vino repede să mă vezi…
Poate eu am nevoie de tine…

Jorge Luis Borges - Despre Prietenie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cred că prietenia este poate FAPTUL ESENȚIAL al vieții. Prietenia, așa cum mi-a spus Adolpho Bioy Casares, are acest avantaj asupra dragostei: nu are nevoie de nicio dovadă. În cazul dragostei, ești mereu îngrijorat dacă ești iubit sau nu, ești mereu trist, anxios, în timp ce în prietenie poți să nu-ți fi văzut un prieten mai bine de un an. El te-ar fi putut chiar desconsidera. Ar fi putut încerca să te evite. Dar, dacă ești prietenul lui și știi că el e prietenul tău, nu trebuie să te îngrijorezi. Prietenia, odată stabilită, nu mai are nevoie de nimic altceva. Continuă, pur și simplu. Funcționează ceva magic, un fel de vrajă.

Laly - Despre Prietenia Dintre Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu știu ce aș putea spune,
Dar întâi, îmi pare rău că nu mi-ai fost prietenă pe bune.
Uff.. greu e să ai prieteni.. adevărați..
Greu e să găsești prieteni în ziua de azi.
Am avut încredere oarbă în ea,
Dar m-a mințit tot timpul. Și numai intrigi bagă.
Ma vedea că sufăr, că sunt distrusă,
Dar nu-i păsa…
Mândria ei… era mai presus decât prietenia noastră.
Și acum mă întreb: ce ai câștigat cu minciuna?
De ce faci încă pe prietena cea bună,
Când vezi că mi-am dat seama ce fel de persoană ești
Și că nici măcar nu știi prietenii să-i prețuiești.
Visezi la iubire. Hm.. o minciună.
Nu știi nici ce-i aia prietenie.. până la iubire
Este o cale lungă.
Ești o persoană la care am ținut foarte mult,
Până am descoperit câte ascunzi.
Ahh.. aș vrea să te urăsc,
Ahh. dar deși știu câte mi-ai făcut,
Încă te iubesc.
Însă nu mai sunt proasta de altă dată,
Nu o să îmi mai arăt sentimentele niciodată.
Tu, „prietena mea adevărată”,
TU cea care „nu m-ai mințit niciodată”,
Ai făcut doar pe mironosița
Și te-a ținut.
Ahh….. cât de proastă am fost,
Câtă încredere în tine am avut.
Dar, gata!
Ochii îi am larg deschiși,
Dusă de sentimentele curate și iubirea pe care ți-o port,
Nu o să le mai arăt,
O să încerc să le scot din inimă,
Pentru că tu nu mi-ai fost prietenă.
Azi.. faci pe măicuța cu mine,
Dar vreau să știi, că nu-ți mai ține.
Poți să mori, și în cele mai mari chinuri,
Căci și eu am avut parte numai de lacrimi și veninuri
Din cauza ta…
Dar a trecut.. eu te urăsc..
Oare?
Nu știu.. nu pot să te urăsc,
Dar tu asta trebuie să știi.. te urăsc,
Deși doar eu pot să știu cât.. te iubesc.
Îmi aduc aminte de toate clipele petrecute împreună,
Îmi aduc aminte.. ne imaginam cum vom zbura pe lună.
Cât de idioată am putut fi,
Cât te-am putut iubi.
Am crezut în prietenia adevărată…
Pfffff…. într-adevăr am descoperit-o,
Dar în niciun caz cu persoana ta.
Doar ea.. Maria.. M-a învățat,
M-a ajutat în tot și toate,
M-a umplut de bunătate..
M-a ajutat să descopăr câte îmi faci pe la spate,
Iar tu ne crezi doar niște idioate..
Probabil că regreți și iubești împăcarea,
Ai vrea din nou să vezi cum este să îți bați joc de mine,
Dar împăcarea aia dulce, cu lacrimi,
Nu mai vine..
Poate să se roage și toată lumea de mine,
Singura condiție care ar exista…
Ar fi să îmi faci o listă cu toate idioțeniile care mi le-ai făcut,
Dar nici așa nu te voi putea ierta,
Pentru că nu pot, nu vreau și pur și simplu n-am chef.
Dar chiar așa….
Te voi iubi mereu, chiar dacă nu meriți nimic,
Nici să îți pronunț numele.. Andreea..
Yakkk:-
Numele care nu se va șterge nicicând din inima mea,
Numele care nu îl voi uita,
Numele care m-a făcut să văd realitatea..
De fapt… persoana pe care aș vrea să o urăsc~~!!!!!
Dar nu pot…… sentimentele de ură sunt mai slabe..
Așa că.. te iubesc!

Khalil Gibran - Despre Prietenie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prietenul este răspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care îl semănați cu dragoste și îl secerați din recunoștință,
El este căminul și masa voastră,
Fiindcă la el veniți, asemenea flămânzilor, căutându-l pentru oaza de liniște.
Când prietenul își descoperă gândul, nu vă înclinați spre „nu”-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzați acel „da” așteptat,
Iar când este închis în el, inima voastră nu încetează a-i asculta inima;
Pentru că în prietenie, toate gândurile, toate dorințele, toate așteptările se nasc în tăcere și se împart într-o bucurie mută.
Nu vă întristați când vă despărțiți de prietenul vostru;
Fiindcă tot ceea ce prețuiți cel mai mult la el, vă poate fi mai limpede în absența-i, precum pentru alpinist muntele apare mai deslușit văzut din depărtarea câmpiei;
Și nu aflați alt țel în prietenie decât adâncirea în spirit.
Pentru că dragostea care caută altceva decât revelația propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasă în care, aruncată fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveți mai bun în voi înșivă pentru prietenul vostru să fie;
Dacă el trebuie să cunoască refluxul mareei voastre, atunci să cunoască și fluxul;
Și la ce-i bun prietenul dacă îl căutați doar spre pierdere de vreme?
Căutați-l întotdeauna pentru a vă trăi cu adevărat clipele,
Fiindcă-i rostul lui să vă umple nevoile, dar nu și vidul din voi,
Și în desfătarea prieteniei, domnească râsul și bucuriile împărtășite.
Pentru că în roua măruntelor lucruri inima își află dimineața și prospețimea.