desertificare – Versuri.pro

Ion Caraion - Soarele A Uscat-O

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Soarele a uscat-o
vântul i-a găurit pielea și oasele,
nisipul fluieră prin vertebrele sale,
craniul stă pe un băț carbonizat,
morișca s-a oprit
când nepăsător intră și iese din cușca
pieptului ca o răgălie de pliscuri
cădere în sus obraznică tiflă hieratică
hazardul aduce
salve de scoici, cochilii de melci
viermele Nilului se târăște nu numai pe el, târăște
zarea, straturile și vârsta
ierbii turtite
nimic nu crește
relieful
a fost
doar ea se-nalță zi de zi
maldăr de maldăr – mărăcinii
s-au îmbulzit, se cațără unii pe alții, apoi scad
scad și se farmă, pulbere
obosită la picioarele rebusului,
dungă de hotar șters
între ape care nu vor fi
revolute spectre de mare
seacă orice tresare nu zboară
nimic surpări continue continuă retragere;
scrijelături pe tipsia labirintului provocat
pe statuia nimănui
peste veșnica rană a timpului,
o rogojină de cvarț: cerul
morișca s-a oprit
fantoma pustiului sigilează
un loc strict ca destinul, concis
ca un verdict
osos ca arborii toamna.
în afară de ea, totul e orizontul

Nicolae Labiș - Seceta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Soarele a băut râul
Valuri străvezii de căldură aduc
Aminte de valurile unui mort
Au rămas bolovanii
Au rămas rădăcinile
Au rămas scheletele albe ale celor înecați

Plouă
Cerul s-a înduioșat.
Mâine albia din nou va fi plină
Vor rămâne la fund bolovanii
Vor rămâne la fund rădăcinile
Vor rămâne la fund scheletele albe
ale celor înecați

În ochii mei persistă groaza
Când râd va seca din nou
Vor fi aceiași bolovani
Vor fi aceleași rădăcini,
Vor fi mai multe schelete

Adrian Păunescu - Seceta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Țipă seceta-n fântână
și se face foc în apă,
prin porumbul care crapă,
vita cade într-o rână.
Urcă stins nisip pe pleoapă,
plânge-n râu o moarte spână,
cu morminte se îngână
brazda care stă să-nceapă.
Praf de praf abia se ține,
roua seacă nas și buză,
peste arșița confuză,
dar în strugure e bine,
dacă nu cumva, prin sine,
lacrima din ochi acuză.