Pentru ce tu, Soare Sfânt,
Îți lași fața pe pământ
S-o-ntunece florile,
S-o mănânce ierburile
Legănate de-un mormânt?

Pentru ce tu, Dumnezeu,
Lași să-nnegure chipul tău
Cu negură și cețuri,
Să-ți fac fața ta de crețuri
Cum ți-ar fi de lume rău?

Pentru ce tu, Suflete,
Să te-atingă mâinile
Care numai rană-ți fac,
Care blânde te prefac
În izvor de plânsete?

Pentru ce să suferi iar
Trupul meu de chihlimbar?
Arde-ai numai de foc
Cu Mortița la un loc
Și cu Soarele zadar!