Radu Gyr – Descălecător
Se rezimau pădurile în ghioage.Munții tăceau cu stemele pe frunți.Grei, se lungeau pe labe anii crunțiși mormăiau ca urșii în bârloage.Când am pornit călări la vânătoare,un cap de zimbru soarele părea.Pe stânci, zăvozii mei, cățeaua mea,lătrau nemărginirea rotitoare.Unde-a căzut, însângerată, fiara,jilțul meu tânăr crește ca un spic.Mi-am azvârlit țurcana-n Caru-Micși-am sărutat veciile și Țara.