Radu Gyr – Descălecat
Adâncii codri poartă-mpărăteșteargintăria zorilor pe mâiniși răsăritul, încolțit de câini,ca un mistreț rănit se prăbușește.Lung, sună-n ev moldava vânătoaredin cornul băltărețului amar.Izvoarele, ca niște cerbi fugari,sar peste stânci și tremură în soare.În strai de aur, crăngile se-nchinăși stâncile-și scot cușmele de fir.Vremea, țintită-n frunte, drept la mir,se clatină cu geamăt de jivină.Miresmele de zmeură și … Citește mai mult