Strofa II (Underman):
Centrul orașului meu..
E-un punct termic ce-ncinge instinctul ateu
În termitele astea fără frică de zeu
Ce devorează speranțe mereu..
Te mențin dur într-un mediu turbat
Cu adieri de vânt ce mușcă din mine, ‘i un sentiment ciudat!
Mă-nconjoară ca niște-arome tari,
Cu nișe-n poli letali,
Fișe pică-n arii largi și te dai ferit de golani..
Doar gesturi fără voci, port pleoapele la ochi
Strecurat parcă-ntr-un coșmar, și nici măcar nu mai dorm..
Intensitatea pică, blocurile nu-i rezistă
Cartierul meu se-ngroapă-ntr-o ceață neagră, subită
Forțe dubioase deasupra străzilor parcă poluate
Populate
De ființe integrate
Ce-și cară sistemul în spate
În fiecare noapte..
Pare să fie răul din noi, nevăzut cu ochiul liber..
Mutant universal ce-odată-mbrățișat devine lider..
Parcă-s privat de-auz,
Urc în autobuz
Încep să nu mai fac uz
De mediul ăsta ce mi se pare-atât de confuz..
Povara asta-ncepe să mă scurgă de vlagă..
Și e clar că nu vreau să stau mai mult timp pe-afară!
Ăștia mă privesc optimiști pe măsură ce pășesc în stradă
Cerneala asta deasupra lor mă vede precum o pradă!
Decoruri identice, forțe diferite, nu poți să le suporți,
În căutare de sorți,
În căutare de morți..
În afara acestui oraș caut o nouă existență
Și mă retrag în meditații legate de-această experiență!.

Refren (Underman) (X2):
Se schimbă totul, s-a întunecat decoru-n jurul meu
Cu atâtea fantome
În forme
Enorme
Ce-mi dau târcoale-n apogeu..
Devine din ce în ce mai greu
Și-ncep să-mi repet mereu:
Asta nu-i orașul meu!!
Străzi intoxicate-n negativ, și cartierele cedează treptat
Lăsând loc răului conservat
În cimentul ăsta blestemat..
Sună ciudat
Și-ncep să-mi repet mereu:
Asta nu-i orașul meu!!