Radu Gyr – Tristețe Cosmică
Dorm mările și asprele faleze.Nu-i nicăieri o rană să se vadă,dar o durere rece de zăpadăs-a-ntins peste genuni să scânteieze.Și parcă lacrimi mari încep să cadăși parcă toate lumile sunt trezeși sferele pornesc să sângerezeîn liniștea vibrândă ca o spadă.Abisul, timpul, marele-ntunericse scoală-ncet în vechea lor treimeși bat în pulsul miezului generic.Și tot mai pur, … Citește mai mult