declin national – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Popor Fără Istoric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De ce se scrie-ntruna istoria în fals,
N-ajunge oare sângele vărsat?
Ne-nchipuim că viața-i tot un vals,
Am și uitat că dansul pe cadavre e-un păcat?!
Și cine-o scrie nu știm. Nu-ntrebăm
Ce interese au, de ce-s meschine.
Suntem total indiferenți și-i acceptăm
Și umplem țara, neamul, lumea de rușine?!
Nici de-adevăr nu mai avem habar,
Trăim doar ca să trecem zile-n rând,
Nici la părinți n-avem un gând măcar..
Ce-a fost demult se șterge, preferăm „curând”?!.
La școli copiii-nvață -vorba vine-
Despre contemporani, futilii și anoști..
N-au etalon să-nvețe zborul la-nălțime!
Vrem viitor de superficiali, d-agnostici sau de proști?!.
Dar nici neștiința nu-i așa de gravă
Pe cât minciuna într-una invocată..
Nu-s, dar se cred, eroi de gașcă sau enclavă
Făcând din sfântul neam, bandit, din țară.. o spurcată!.
Nemaiavând nicicum din rădăcini
Ne-a părăsit deja orice putere.
Deși cunoaștem vinovații -și nu-s din străini-
Naivi tot noi îi venerăm și-i umplem de avere?!.
Ne merităm și soarta țării și destine,
Trăim cu ignoranța-ntr-un păcat..
Încet, încet, vom pierde viitorul ce ne vine
Și vom sfârși-n declin.. Pământul-i săturat!.
Istoria-i acum doar simplă conjunctură
În folosul celor.. ce nu scriu ce fac!?
Pierzându-ne pe veci tot ce-am trăit și morți.. E-o făcătură!
Decideți!!! Timpu-i scurt schimbării.. Pierdeți iar un veac?!

Dimitrie Bolintineanu - La România

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La România.
Astfel cum se-nclină crinul
Fără viață și color,
Când un vierme-i roade sânul
Fraged și desfătător;
Astfel, dulce Românie,
Tu începi a te fana,
Și nimic n-aduce ție
Viața și mărirea ta!
Dragă, moartea locuiește
Chiar în sânul tău frumos.
Unde mergi ea te-nsotește;
Orice faci e de prisos.
Când în dorul ce te-abate
Tu încaleci să combați,
Un fiastru urcă-n spate
Și îți zice să abați!
Când pe râul organizării
Vasul tău vrei a-l purta,
Un fiastru, al pierzării,
Pune mâna-n cârma sa.
Unde mâna ta plăcută
Scrie fericire, -amor!
Altă mână nevăzută
Scrie-ndată: ură, dor!
Când tu faci o faptă bună
Fiii tăi o veștezesc,
Rozele p-a ta cunună
Cum le pui se ofilesc!
Și speranța ta se curmă!
Cu nimica nu te-mpaci!
Toți s-arată pentru cârmă;
Dar eu nu mai văz cârmaci!

Adrian Păunescu - Implozia Națională I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și nicio speranță. România se prăbușește zi de zi,
Ceasurile ei merg bine, la secundă, dar au întârzieri
Cu deceniile. Ora exactă e ora exactă. Dar ne-am întors
În 1930 și urmează, Doamne ajută să nu fie așa,
Direct anul 1940. Împărțirea României e un dans la modă,
E un șlagăr la modă, pe care se pliază un dans la modă,
Fărâmițare și Tragedie. Vremuri de inutilă transparență.
Că bine zicea premierul, cumpărăm televizoare color
Ca să vedem la ele prăbușirea țării, că bine zicea,
Foarte bine zicea premierul, care, în mod îndesat,
Sacadat, cu maxilarele strânse, ca un tânăr și talentat
Ofițer german din al doilea război mondial, ca un
Finanțist remarcabil, face toate socotelile, socotelile
Îi ies corect, dar țara se prăbușește. Ce aritmetică
O mai fi și asta, a prăbușirilor, la ce folosește,
Bine măcar că ne ies corect socotelile,
Avem mare noroc să murim cu
Bilanțul contabil bine făcut. Mare noroc!
Altfel, ne putea aștepta o fericire necontabilizată!
Și premierul nostru ce frumos a descris catastrofa
Care ne amenință, participând și el la ea, în mod
Corespunzător. Ei, Doamne, mare e grădina ta de Prim-
Miniștri și frumoase aplauze pentru un asemenea
Om serios. Dar pe noi aplauzele și uralele nu ne mai
Impresionează, cum auzim aplauze și urale, cum așteptăm
Rafalele către zidul cazărmii de la Târgoviște.

Adrian Păunescu - Discurs de Retragere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu facem, oare, noi, exces cumplit
De tot ce am luptat şi-am împlinit?
Nu e normal ca, dup-atâta vreme,
Civilizaţia să ne mai cheme?
Nu resimţiţi şi voi un pic de jale
Când discutăm probleme sociale
Şi ştim cu toţii, ştim din mână-n mână,
Că-i faliment industria română?
Că am avut pământ mănos ca untul
Şi l-am falsificat cu de-amănuntul?
C-am luat cu ură, petic după petic,
Modelul, calapodul sovietic.
Vai, Doamne, toate relele din lume
S-au adunat aici să ne consume,
Parcă mai trec şi jefuiesc nohaii,
N-avem petrol, dar am ucis şi caii.
Şi, într-o zi, nu vom avea nici sare
Decât în lacrimile seculare,
Pe Olt şi Mureş plâng uleiuri moarte
Şi n-avem, vai, de apa noastră parte.
Toate finalurile-s provizorii,
Dacă nu stau sub zodia valorii.
Această ţară dulce şi bogată
La palmă are dreptul să ne bată.
Că ni s-a dat întreaga ei avere
Şi noi ne-am învăţat pomeni a cere.
Voi sângera aici o altă rană
Ca-n vechea doină eminesciană.
Voi spune că problema nu-i de rasă,
Ci de valoare umilită-acasă.
Ne pleacă nemţii, că aşa le vine,
Se duc, şi ei, unde le e mai bine.
Dar hai să facem lucrurile toate
În luptă, în mister şi-n calitate.
Mi-e jale, parcă, să mai spun acestea.
Mi-aş scrie mai degrabă eu povestea.
Dar prea sunt competiţii de cuvinte
Şi prea se-nşală şi prea mult se minte,
Şi prea au pus puterea lor hilară,
Incompetenţii pe această ţară.
Agricultura este muribundă,
Substituirile de om abundă.
Şi-acum, nu de la Nistru pân’la Tisa,
Românul, cum se zice, plânsu-mi-sa.
Ci de la casă pân’ la altă casă
Ne plângem toţi, nimic să nu ne iasă.
Nu mai contează de ce neam şi sânge
Este acela ce-n necaz se frânge.
Pe unguri nu-i agitâ-ai ei tempesta,
Ci libertatea de la Budapesta.
Şi toate-ar fi atât de simple, iată.
De-ar fi atât: valoarea respectată.
Primiţi o provocare de la mine,
Visez imperiul Daciei latine,
Cu toţi ai ei, cu naţii diferite,
Trăind, nu inegalităţi minţite.
Ci după minte, faptă şi valoare
Va fi cândva acest pământ sub soare
Şi cei mai buni vor fi atunci mai marii,
Să nu ne râdă în obraz bulgarii.
Să nu ajungă ruşii să ne-ntreacâ
În bunăstarea lor şi-aşa săracă.
Voi nu vedeţi că nu-i decât o cale:
Să-şi vadă fiecare de-ale sale?
Încolo, noapte bună, tuturora;
Vreau să mă culc pentru un veac, e ora.
Şi ţineţi minte-această profeţie:
Nimic aici nu va mai fi să fie.
De nu vor fi ştiinţa, fapta, arta,
De nu va fi reformulată Sparta,
Compatrioţi, nu şovăiţi, căci toate
Ce nu se fac veni-vor răzbunate.
Voi vreţi ca seminţia să ne piară?
Un ultim tren mai fluieră în gară
Şi noi balcanizăm aici în lene
Cultura prin brigăzi oligofrene.
Mi-e milă de confuzia aceasta
În care şi-a pierdut ţăranul brazda,
Dar puneţi mâna pe pământ odată,
Lăsaţi-l peste palme să vă bată.
Şi înhămaţi-vă la el, la brazdă,
Să scoatem din noroaie ţara noastră.