Mă faci din nou să scriu
Povestea mea și-a ta
Sincer nici eu nu știu
De ce mai stăm așa.
Mă faci din nou să scriu
Oricum spui doar povești
De copil, sunt doar povești
Știu că nu mă mai iubești.

Totu’ e gri nu roz
Ți-am zis că nu are rost
Ne-mpăcăm, ne despărțim
Nici nu mai știm
Cum putem să mințim.
Parcă prea ne chinuim
Stricăm tot ce construim.

De ce, decepții, rece, recepții
De ce, ca să învățăm lecții
Decepții de la prea multe pretenții
Ne izbesc și dau cu noi de toți pereții
Decepții.
Decepții
Decepții.

Tot tu ești aia cu hărmălaia
Și tot tu ești aia de faci pe parnaia
Și tot pe mine mă scoți de oaia
Cea mai neagră, păi schimbăm foaia.
Filtru, anotimpu’, tripu’, beatu’
De ce să mai pierdem timpu’
Mă repet, sper să-nțelegi
Totu’ e simplu.

Multe pretenții
Săgeți și injecții
Aduc decepții
Fără plus și minus
Nu se mai atrag magneții.
Concepții diferite
Toate-s frecții, ține minte
Interjecții, nu cuvinte
Nimeresc direct în ținte.

De ce, decepții, rece, recepții
De ce, ca să învățăm lecții
Decepții de la prea multe pretenții
Ne izbesc și dau cu noi de toți pereții
Decepții.
De ce, decepții, rece, recepții
De ce, ca să învățăm lecții
Decepții de la prea multe pretenții
Ne izbesc și dau cu noi de toți pereții
Decepții.
Decepții
Decepții.