decembrie 1989 – Versuri.pro

Deliric 1 feat Cabron - Erou Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Deliric]
Are o mână pe armă
O lasă să paraie lejer
O arătare ciudată cu-n arătător cu cârcel
Ce stă lipit de trăgaciul ce tună-ntruna cu fier
Și lasă găuri mari la fel ca cea din drapel
Nu răspunde la apel
Fiecare de capul lui
La dreapta lui cel mai bun prieten la ceafă cu-n cucui
E de la plumbul pătruns în incinta craniului
A dedicat țării lui bătăile cordului
Ajuns în bătaia focului fără acordul lui
Corpul lui păstrează în viață amintirea șocului
Și el îl vede cum zace, vede cum tace
Atunci vede negru și vede roșu când trage
Acorduri de Kalașnikov într-un concert al morții
În care dansează cu toții, dansează cu sorții
Începe să plouă cu emoții ca plouă cu sânge
Obrazu-i crestat de sudoare, ai crede că plânge
El mai speră că ajunge să-și mai vadă odrasla
El doar speră că ajunge să-și atingă nevasta
Fieru-i spintecă strada cu gândul la ochii ei
Visează la victorie pe calea victoriei
Da’ nu știe în cine trage
Da’ știe să încarce
Trage pentru toți cei dragi, o face pentru pace
O face pentru tot, o să cunoască o lume nouă
O face să mai prindă o iarnă după ’89
E Revoluție!
[Carbon]
Pe 16 am văzut Timișoara călcată-n picioare
Și am ridicat toată țara însetați de răzbunare
Sătui de mizerie, foame și Ceaușescu
Isteria cuprinde Bucureștiul
Periferia se mută-n centru
Bulevarde asediate
Ridicăm baricade în Piața Universității
Și văd cum tot centrul arde
Arde foc în mii de plămâni
Strigăm pentru români
Să se audă peste ani
Acum și aici noi suntem stăpâni!
Convinsi că putem sparge blocul comunist
Neștiind cine trage, cine face jocul,
Cine-i marele artist
Ce sponsorizează teroriști și dirijează mecanismu’
Gloanțele luminează cerul
Jos începe seismul
Gloatele fug, speriate de tăvălug
Pe rând
Și atinși de plumb
Cad la pământ și nu pot să-i ajut
Căci lupt cu brațele goale
Spiritul Libertății
Tăcut îmi zic:
”Vii cu vii și morții cu morții”
Dar nu-i loc de emoții
Că-mi doresc Victoria
Pentru mine, familia mea
Și generații ce vor urma
Și chiar am crezut
Că pot face mai mult
Și acum am o cruce la cap
Pe care scrie mărunt
„Erou Necunoscut”

Deliric - Erou Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deliric:
Are o mână pe armă
O lasă să pârâie lejer
O arătare ciudată cu-n arătător cu cârcel
Ce stă lipit de trăgaciul ce tună-ntruna cu fier
Şi lasă găuri mari la fel ca cea din drapel
Nu răspunde la apel
Fiecare de capul lui
La dreapta lui cel mai bun prieten la ceafă cu-n cucui
E de la plumbul pătruns în incinta craniului
A dedicat ţării lui bătăile cordului
Ajuns în bătaia focului fără acordul lui
Corpul lui păstrează în viaţă amintirea socului
Şi el îl vede cum zace, vede cum tace
Atunci vede negru şi vede roşu când trage
Acorduri de Kalaşnikov într-un concert al morţii
În care dansează cu toţii, dansează cu sorţii
Începe să plouă cu emoţii că plouă cu sânge
Obrazu-i crestat de sudoare, ai crede că plânge
El mai speră că ajunge să-şi mai vadă odrasla
El doar spera că ajunge să-şi atingă nevasta
Fieru-l spintecă strada cu gândul la ochii ei
Visează la victorie pe Calea Victoriei
Da’ nu ştie în cine trage
Da’ ştie să încarce
Trage pentru toţi cei dragi o face pentru pace
O face pentru tot o să cunoască o lume nouă
O face să mai prindă o iarnă după ’89
E Revoluţie!

Carbon:
Pe 16, am văzut Timişoara călcată-n picioare
Şi am ridicat toată ţara însetaţi de răzbunare
Sătui de mizerie, foame şi Ceauşescu
Isteria cuprinde Bucureştiu’
Periferia se mută-n centru
Bulevarde asediate
Ridicăm baricade în Piaţa Universităţii
Şi văd cum tot centrul arde
Arde foc în mii de plămâni
Strigăm pentru români
Să se audă peste ani
Acum şi aici noi suntem stăpâni!
Convinşi că putem sparge blocul comunist
Neştiind cine trage, cine face jocul
Cine-i marele artist
Ce sponsorizează terorişti şi dirijează mecanismu’
Gloanţele luminează cerul
Jos începe seismul
Gloatele fug, speriate de tavalug
Pe rând
Şi atinşi de plumb
Cad la pământ şi nu pot să-i ajut
Căci lupt cu braţele goale
Spiritul Libertăţii
Tăcut îmi zic:
”Vii cu vii şi morţii cu morţii! ”
Dar nu-i loc de emoţii
Că-mi doresc Victoria
Pentru mine, familia mea
Şi generaţii ce vor urma
Şi chiar am crezut
Că pot face mai mult
Şi acum am o cruce la cap
Pe care scrie mărunt
„Erou Necunoscut”.

Marin Dorel - Era în Decembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Era în Decembrie.
Era în Decembrie, era cald,
La Timișoara gloanțe cad,
La Catedrală sus pe trepte,
Mureau bătrâni, băieți și fete.
Și-n toată țara atunci s-a tras,
Mureau români nevinovați,
Mureau atunci pentru dreptate,
Mureau strigând: „Vrem libertate!”.
O libertate însângerată,
A fost plătită de astă dată,
A fost plătită de români
Să fie în țara lor stăpâni.

Marin Dorel - Ceaușescu Executat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ceaușescu executat.
Și din Arad la Timișoara
Și-n București și-n toată țara,
Bat clopotele acuma toate,
Bat clopote de libertate.
Și Ceaușescu înspăimântat
Era nervos și disperat,
Și din palat a decolat,
Și spre Târgoviște a plecat.
Și pe un câmp tare înghețat,
Acolo el a decolat,
Și de armată a fost somat
Și fără milă în incatusat.
Și în ziua sfântă de Crăciun,
Când este mare sărbătoare,
Românii cu inimă de huni,
Au hotărât ca să-l omoare.

Marin Dorel - Revoluția în România

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Revoluția în România.
Era în Iulie ’87,
Atunci când președinți de state,
S-au adunat să hotărască,
Când comunismul o să cadă.
La Yalta toți s-au întâlnit,
Și soarta României au hotărât.
Doar Ceaușescu s-a opus,
Mergând pe un drum necunoscut.
Era în Decembrie ’89,
Românii vor o viață nouă,
La Europa Liberă se zice,
Că-n România-i revoluție.
dodorel62, Severin 2018

Marin Dorel - Am Dorit O Viață Nouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am dorit o viață nouă.
În Decembrie ’89,
Am dorit o viață nouă,
Am visat să avem de toate,
Și ne-am dorit libertate.
Înainte aveam servici,
Eram mult mai liniștiți,
Aveam case, aveam bani
Nu erau deloc sărmani.
Azi în schimb avem de toate,
Avem multă libertate,
N-avem, bani, n-avem servici
Și suntem neliniștiți.
În UE, când am intrat,
Noi românii am sperat
Să ne fie nouă bine
La fel ca-n democrație.
dodorel62, Severin 2018

Marin Dorel - Timișoara 1989

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Timișoara 1989.
Pe scări la Catedrală în Timișoara
Erau români din toată țara,
Era-n Decembrie, era cald
În Timișoara, atunci s-a tras.
La Catedrală, sus pe trepte,
Mureau, bătrâni, băieți și fete
Mureau atunci pentru dreptate,
Mureau strigând: „Vrem Libertate!”
Afara-i iarnă, e-nserat,
La Catedrală, clopotele bat,
Bat clopotele acuma toate,
Bat clopote de libertate.
dodorel62, Severin 2018

Ceilalti feat Brugner - Ce-a Mai Rămas Din Oameni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E greu titlul de erou
Căci frați noi suntem
Aș vrea să-mi dați un nume nou.
În decembrie ’89 la 11 ani de viață
Am fost martor nedorit al unui masacru în piață
Animale cu lampași și inimă de gheață
Te loveau fără milă pe tot corpul și în față
Chemați de un exponent decadent
Regim impertinent înrolat în regiment
Suferinzi și plini de scâlcâment
Au încercat în mod impotent
Să mușamalizeze insistent
Ceea ce s-a dovedit iminent
Mai târziu cei în vârstă știu cum e să ai un fiu
Care să moară pt ceva pur
Și viu l-ai vrea din nou
Ai da orice ca altu’ să fie erou
Prețul libertății e mare și din nou
Ne amintim cum era și ce ecou
A avut acest ieftin show
Ce ne-a deschis calea spre libertate
Și marea aderare la civilizație
E realizarea și starea
Pentru care s-a murit atunci
Aprind lumânarea.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Jumătate de veac s-a înghițit în sec
În lanțuri scrie, drama țării un poet
Lacrimi din decembrie până în iunie și după
Între frați nu e justificată nicio luptă
Aruncați armele nu vă lăsați manipulați
De cei care nici până azi n-au fost condamnați
Nu sunteți oameni.. fiecare lovitură vă face animale
Un blestem aduceți în jur peste vale
Aprindeți o lumânare să ne lumineze mințile
Azi criminali’și trăiesc liniștiți bătrânețile
Familii știrbite nu-și găsesc liniștea
Răbdare în cer și pe pământ, domnește dreptatea..
Prin jertfă s-a scris istoria de oameni cu nume
Sau soldați necunoscuți în gropi comune
Tineri curajoși, intelectuali sau muncitori de rând
Vă mulțumim!!!.. pace să fie de’acum pe acest pământ..

S-a afirmat de dumneavoastră, tovarășe.. Iliescu,
Că aici în Piața Universității ar fi o gașcă
În fiecare zi aceiași oameni care își pierd vremea
Și care, în nici un caz nu îi reprezintă
Pe cei care au luptat aici 21/22 dec 89
Aș vrea să știți tovarășe Iliescu că pe 21 dec 1989
Fiul meu a fost omorât aici la ora 17:30
Iar eu am datoria morală de a continua
Ceea ce el a plătit atât de scump.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Se așteaptă libertate în mijlocul drumului stând pe vine
În timp ce oameni cad secerați de gloanțe în mulțime
Eroi ce ne-a dat tricolorul fără seceră și ciocan
Români cu suflet și dăruință ce sigur au murit în van
Începând cu Laszlo Domnesc primul revoluționar cu vara
Până la copii din stradă ce stau cu drapelul în mână
Aburi nemiloase trec vijelios amenințând mulțimea
Scenarii de groază.. gloanțe sunt trase uitând cruzimea
Au fost jertfe fără rost, să ducem azi o viață liniștită
Însă bătrânii singuri nu pot pune pe masă o bucată de pită
Ne-a fost deschis drumu, dar am preferat să fim indiferenți
La noi oportunități au dat cu picioru oameni influenți
Am vrut libertate dar mulți încă nu știu ce înseamnă
Și idealurile de atunci cad încet ca frunzele de toamnă
Au trecut 18 ani și noi tot îndoctrinați suntem
Să luptăm în continuare, să nu fim trași în sistem.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Față în față cu fețele negre printre târnacoape și bastoane
În acest cimitir imens printre cruci și coroane
C-am cutezat a refuza să ne întoarcem de unde am plecat
Catalogat golan, forțat să țin capu’ plecat
În jurul meu sunt femei lovite cu sălbăticie
Că doar ăștia cu școală știu ce înseamnă democrație
Nu orice animal jegos murdar de huilă
Imbecili manipulanți incapabili de milă
Și-i mai aruncați și cu flori
Că nu ești tu mama care plânge
Că nu v-ați văzut voi copilu într-o baltă de sânge
Produs al vărsării naționale îmbrăcat în doliu speranța
Umilință pentru familia celui ce și-a dat viața
Da’ n-a rămas impasibil că n-am suportat șocul
De-a vedea mor un dictator și altu’ k’i ia locul
Dar în final se plătesc toate eu să uit nu pot
Dacă noi am fost orbi, poate, dar Dumnezeu a văzut tot.

Vă mulțumesc încă o dată tuturor
Pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile
Că sunteți o forță puternică
Cu o înaltă disciplină civică muncitorească
Oameni de nădejde și la bine dar mai ales la greu.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Vă mulțumesc încă o dată tuturor
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
sunteți o forță puternică
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Oameni de nădejde mai ales la greu
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Oameni de nădejde mai ales la greu

Calu Troian - Respect '89

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

REFREN (X2) (VICTOR & GULLIVER)
Mai bine haimana decât să fii trădător,
Huliganii-adevărați nu-s controlați de dictatori.
Un golan loial bate o mie de activiști,
Mai bine murim în chinuri decât să fim comuniști.

I (VICTOR)
Respect pentru cei care s-au sacrificat,
Fiindcă au crezut în țară și-ntr-un ideal curat.
Au trecut 30 de ani, mă gândesc că e păcat
Că acum sunt alte fețe, dar e același căcat.
Nu s-a schimbat aproape nimic, din păcate,
Este înțeles greșit termenul de „libertate”,
Fiindcă tot ei ne conduc, doar că s-au îmbogățit,
Ei stăteau comod în vile, ai noștri mureau de frig.
Nimic nu era de fapt ce se voia să fie,
Dacă muncea toată lumea nu-nseamnă că era bine,
C-o făceai pentru-un sistem care se pișa pe tine,
Stăteai la coadă o zi pentru o bucat’ de pâine.
Nu vorbesc din amintiri, da’ destule-am auzit
De la părinți, bunici, bătrâni, toți cei care au trăit.
Mulți, din nefericire, încă nu-nțeleg nimic,
D-aia au rămas nostalgici după Unicul Partid.

II (GULLIVER)
Cât timp a trecut de când n-avem proiect de țară?
Și câți români, te rog să-mi spui, pleacă zilnic afară?
A fost un vis furat, băgat în dubă și apoi bătut
Și arestat că a-ndrăznit să spună în sfârșit ce-a vrut.
30 de ani trecuți și n-am găsit un vinovat,
Da’ problema cea mai mare-i că nici nu l-am căutat.
S-au căutat mărturii și s-au găsit, da’ degeaba
Că nimeni nu își face-așa cum trebuie treaba
Să se-audă din Carpați până-n Pirinei:
Românii n-o să fie sclavi în țară la ei!
România-i singura țară-n care s-a tras pe stradă
Și-am lăsat Europei un exemplu să se vadă
Revoluțiile tre’ să sfârșească glorios
Și, contrar realității, să dezvolte armonios
Un viitor frumos pentru generații viitoare
Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!.

III (GULLIVER & VICTOR)
Deșteaptă-te, române, ia ce e al tău
N-ai nimic de pierdut, a trecut ce-a fost mai rău
De pușcării comuniste nu se scrie în manuale
Martirii, mărturisitorii nu apar în ziare
Ne îngrijorăm dacă avem drepturi sau nu
Da-ncepem să nu fim destui cât să ne cerem dreptul
Pentru toți românii mei, țineți capu’ sus
Se află un răsărit după fiecare apus..
Securiștii din trecut sunt marii patroni de azi
Când ne-ngroapă-n datorii, noi facem haz de necaz
Se vede clar chiar și când ieșim mândri la vot
Că ne lăsăm manipulați și înghițim absolut tot
Chiar dacă pe-alte străzi e soare și pe-a noastră încă plouă
Suntem recunoscători pentru decembrie ’89
Iar dacă revoluția n-a fost adevărată
Nu-i nicio problemă, hai s-o facem înc-o dată!.

Luciana Stoicescu-Vaughan - După Revoluție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne-am mai făcut puțină faimă
În ’89 de Crăciun
Când cu precizie s-a țintit
În cel ce ne era stăpân
Și am scontat pe mult râvnita,
Dorita liberalizare,
Creând prilej de dulci iluzii
Și pagini multe de ziare.
Dar am omis previziunea
Că s-ar putea mai rău să fie,
Îmbătându-ne cu apă rece
Din trista noastră Românie.
Parcă blestem a fost asupra-i
Și a întregii națiuni
Ca din ce-a fost odată demn
Lăsat din moși și din străbuni,
Să se aleagă doar neghina,
Făcând ca poporul exasperat
Să nu mai înțeleagă rostul
Celebrei lovituri de stat.
L-aș cita pe Eminescu, întrebând:
„Unde ești tu, Țepeș Doamne,
Și cum de n-ai strănepoți
Să se-aleagă unul care
În fața lui să tremure toți
Și să facă-o demonstrație
De cum ar trebui să fie
Schimbarea complet la față
Într-o nouă Românie?”.
Nu am scris atunci nimic
De ziua Nașterii Sfinte,
Când actul înfăptuit
M-a lăsat fără cuvinte.
Nu este pagină-n istorie
Și nici o națiune n-a comis
În ziua de Crăciun o crimă,
Oricât era dușmanul de proscris.
Ne mai mirăm de biata soartă
De azi a țării noastre
Și ne-ntrebăm ce demon oare
Ne urmărește dintre astre.
Chiar de am ocoli subiectul
Dorind să-l ștergem din memorie,
El rămâne-un document unic
Pentru scurta pseudo-glorie
A celor ce-au crezut în ea.
Poate acest Crăciun s-aducă
Schimbarea care se dorea