decadere rurala – Versuri.pro

Mircea Dinescu - Țăranii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să scoatem untul din cocotieri,
să scoatem untul din soldații tineri,
din îngrășate, zilele de ieri,
din gălbejite, zilele de vineri.
din lămpile ce-au divorțat de gaz,
din satele ce nu mai dau în clocot
untul voios și untul de necaz,
din oase de ziar și rit de clopot.
Și îngerul degrabă fie stors
căci greva lui din ceruri ne condamnă
sub aripa să-i punem grâu și orz
ca să intrăm cu plugu-n el spre toamnă.
hectare de albastru arendând
celor de vor să mai câștige-o pâine,
îi vom muta în aer rând pe rând
cu groapă de mormânt pe-un lanț de câine,
țăranii florii soarelui de șanț
suciti cu fața către soare-apune,
cu coviltire, cu mormântu-n lanț,
lătrând spre sângeria lor pășune.

Ion Caraion - Catalog Rural

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prin cătunele noastre se vorbește de Europa în hanuri
ca de-o cucoană bătrână, fără grații,
care a vrut să trăiască bine în tinerețe
și și-a bătut, ca pe vite, în toate zilele, argații.
Oamenii tușesc și înjură de anafură:
văd și ei că ne-au înțesat, de peste tot, hududăii.
Li-i inima neagră. Zic unii:
„Prea s-a culcat, mă! cu hândrălăii”.
Femeia asta, despre care spun noroiele-n tranșee,
creștea sălbatică-ntr-o parte…
Avea sânii storși de-o bubă, brațele moi
ca o Maria Magdalena goală, din carte.
Acum, când beau rachiu soldații și se-aprind,
opincile lor cu iz de țărani
duduie prin inima contesei desculțe…
– Cucoana nu mai e acasă parcă de o mie de ani!

Ion Minulescu - Seara Rurală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se uită soarele-napoi…
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Așteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe și prin alte sate
Cu gospodari și holde mai bogate?..
În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbușit cu turlele-n șosea,
Și-azi casele – atâta cât mai sunt –
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii – coșuri negre de mașini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini..
Prin curți,
Găinile și porcii s-au culcat,
Femeile au pus de mămăligă,
Iar oamenii s-au pus la sfat
Cu popa ce-a sosit într-o cotigă
De la oraș,
Unde-a schimbat sedilele de caș
Cu trei duzini de lumânări de ceară,
Că-n cimitir la noi ca-n orice sat,
Sunt îngropați și trei flăcăi, morți pentru
Țară.
Dar unde-i soarele din deal?..
Parcă-aștepta
Pe cineva..
Pesemne, că, gonit de lună,
Și-a dat cu popa „noapte bună”
Și-a scăpătat..