Libelullah - De Unde Vin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Nu ești tu când ți-e foame, mie îmi e foame mereu
Mă hrănesc cu artă, fără ea am fi toți morți
Oamenii-s niște jegoși, de-aia am ales să fiu un trup
Cuprins de întuneric dau totul pe față acum
Poate că urăsc schimbarea, numește-mă învechit
Mi-aș dori să n-am funcția de a stoca amintiri
Adsea mă găsesc cum mă pierd printre gânduri
Învață să n-ai nevoie de nimeni
Când e bine nu e bine, e de fapt la fel de rău
Fac glume dar când sunt singur meditez la geam, sau
Privesc pe tavan, sau plâng la unison c-un pian
Îmi ceri iubire, ca-n magazin, OUT OF STOCK
Nu concep să fiu ca restul, restul-s oricum niște resturi
Vezi tu vestul, că viața nu-i niciodată dreaptă, c***e
Sufletul se zvârcolește, în timp ce arde ca pe paie
Nu-i nici lumină de felinare că sunt decenii amare.

Refren x2:
17 ani de viață, toți trăiți fără menire
Nu e gram de omenie într-o întreagă omenire
17 ani de viață, toți trăiți într-o manie
17 ani de viață… sau?.

Strofa 2:
O să scriu o scrisoare într-o limbă necunoscută
S-o pot citi numai io, să nu vadă lumea simpluță
Nu c-ar fi un secret, sau ceva mai gros
Ci pur și simplu o arhivă pe de rost
M-am întrebat mereu dacă-s în direcția bună
Degeaba-i direcția bună dacă sensul e greșit
M-ar fi ros pe interior, dacă mai simțeam stimulii
Modul de cooperare e te vei obișnui
Da, am învățat să nu-mi pese, totul e la mâna mea
Dacă cumva am parcat, înseamnă că am stabilit
Nu poate nimeni îndrăzni să aleagă în locul meu
Nimeni nu poate alege așa bine ca mine
Nu știam atunci că ne facem amintiri
Tot ce știam era că ne distram împreună
Știu că am plecat pe un drum lipsit de întoarceri
De unde vin, liniște, moarte și frig.

Refren x2:
17 ani de viață, toți trăiți fără menire
Nu e gram de omenie într-o întreagă omenire
17 ani de viață, toți trăiți într-o manie
17 ani de viață… sau?.

Nimeni Altu' - De Unde Vin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nimeni Altu’:
– Unu, doi-doi, doi-zece
Simte-o p-asta..
Înțelept, ca un indian
Înțeleg că viața mi-a fost dată-n dar
Să simt, să văd, să cânt, să râd
Să-ți las asta cât mai sunt pe pământ
Cuiva drag, din familia mea
Îi mulțumesc că mi-a dat gena să iubesc muzica
Și știu că, îmi bate la fel inima
Și sângele meu e tot de la ea
D-asta dacă nu erai tu, nu știu cum eram eu
Și te voi iubi mereu, bunicooo
Că m-ai învățat să scriu și să citesc
Să cânt, îți mulțumesc pentru asta bunicoooo
Că m-ai crescut, că mi-ai dat să mănânc,
Că m-ai făcut să râd, bunicoooo
Știi că n-o să uit, și cât timp mai trăiesc
Zi de zi îți mulțumesc, te iubesc
Ești un boxor, nu-i povestea oricui
Omu’ și-a făcut de toate doar cu mâna lui
Și dacă ești de modă veche și umblai prin București
Sigur l-ai întrebat vreodată: „Jeane ce gătești?”
Sau la mare, cu Aurica Andreescu
Sunt nepotul bucătarului șef Ion Popescu
Romanțe și radio, pistolarii-n Cișmigiu
Tot ce mi-ai scris atunci pe poză, știu
Țuică fiartă, casa părintească,
Jupânești, armata, război, ce-o vrea Tatăl Ceresc
Întors înapoi din noroi și din mers în fugă
Pentru o viață mai frumoasă cu o noapte mai lungă
Muncă, havane, carne, banane, doamne cochete
Bacșișuri babane, săli și saloane
familii regale, pus bani pe bani și-ai scos un neam din foame
Nici tu nu o ai tare,
Acum știi și tu, eroul meu preferat e bunicuuu’
Că m-a-nvățat să lupt,
Niciodată nu renunț
Pentru că știu asta de la bunicuuuu’
Și-acum e timpul să-i mulțumesc pentru tot ce m-a învățat
Tot ce știu, de la bunicuuuu’
Te port în suflet cu iubire și respect
Că știu filmul vieții tale
Să-ți port chipul mai departe, e o onoare
(???), romanțe, femei frumoase
Ce se trag de la munte ca niște garoafe
Și băieți ce-au scris volume în linia-ntâi din război,
Faptul că lupt să mai cânt e de la voi
Știu de unde vin, știu unde mă duc
Știu că mă saluți, știi că te ascult
Și știu că până plec mai am ceva de făcut
Să mă bucur o viață că v-am cunoscut
Să mă bucur de viață, că așa m-ați crescut
Să fac pași în față, câți am de făcut
Să nu uit timpul trecut și să învăț din asta
Și pentru viitor să deschid fereastra
Să dau cu pace, să am grijă de spirit
Să primesc în dar limpezirea gândirii
Să am puterea firii și-n suflet să port focul nestins al iubirii;
Oamenii și locul, meu drag, de unde mă trag
Știi că mi-e dor de toate bunicoooo
Și știi că mă bubuie atât de urât când nu ești acolo
Tu și bunicuuuul
Dar știu că de undeva primesc semne, e bine
Mă-ntâlnesc cu oameni dragi, simt că i-ați trimis la mine
Și știu că sunteți aici, în suflet scriși primii
O romanță de dor pe care plâng trandafirii..

de unde vin – Versuri.pro

Libelullah - De Unde Vin

Nimeni Altu' - De Unde Vin