de lume obosit

Drumețul poposind cu gânduri sumbreSub sălcii plângătoare lângă-un malDe iaz, cu lebede și foșnitoare umbreA adormit învins de-al drumeției val.– De unde vii străine – îl întreabăO lebădă cu aur înveșmântată –De unde vii așa în mare grabăCu fruntea rece, albă și-ncruntată?.– De unde vin?! Din țara-n careStrăbunii n-au uitat parfumuriCe ne întâmpină la oricareÎncrucișare … Citește mai mult