Eu am fost trandafirul
Dar tu mi-ai rupt petale
Pentru tine nu conta
Că iubirea noastră moare
Eu am fost soarele
Dar tu parcă aduceai norii
Mi-ai făcut atâta rău
Simt cum mă trec fiorii

Suntem în antiteză
Am observat asta acum
Nu mai vreau să te întorci
Te rog să îți vezi de drum
Tu ai fost ploaia
Eu soarele ce te-ncălzea
Făceam atâtea pentru tine
Dar cine aprecia?

Tu mă mințeai
Eu îți ofeream sinceritate
Tu mă-nșelai
Eu îți promiteam fidelitate
Tu mă jigneai
Eu îți ofeream respect
Am fost prea bun cu tine
Asta-l pot numi defect

Mă ascund după un zâmbet doar să par mai ok
Când ne certam aș vrea să te vezi prin ochii mei
Am pătat foaia cu lacrimi ce curg în continuare
Ți-ai pierdut din eleganță
Te-ai ofilit ca o floare.

Ref: X2.
Și mă doare
Dar nu mai am scăpare
Te îndepărtezi
Mă îndepărtez
Iubirea moare
Las vocea inimii să spună ce o doare
O singură întrebare: De ce oare?!

Dar timpul a trecut
Ne comportăm ca doi străini
Eu caut dragostea, tu fericirea-n mașini
Frumoasa și bestia
Dar rolurile sunt inversate
Cum dracu’ poți să dormi cu el în pat noapte de noapte?

El e agresiv, te bate
Te înjură, te înșală
Te ține la oală, îți reproșează: „Treci și spală!”
Acum vrei să te întorci?
Spui că îți pare rău?
Eu nu mai cunosc iertarea, să te ierte Dumnezeu

Te-ai jucat cu mine 4 ani
Mi-a fost suficient
Tu mă mințeai
Ma înșelai
Eu te iubeam ca un dement
Ai plecat de lângă mine
Acum vrei să vii înapoi?
Nu mai cunosc iertarea
Să nu mai vorbești de noi

Am fost bun
Te-am iubit
Nu te-am mințit
Te-am îndrăgit
Spui că am fost nesimțit?
De ce, că nu te-am lovit?
Că te-am iubit orbește?
Ești schimbătoare ca vremea
Tu nu știi cum să iubești
Asta era problema.

Ref: X2.
Și mă doare
Dar nu mai am scăpare
Te îndepărtezi
Mă îndepărtez
Iubirea moare
Las vocea inimii să spună ce o doare
O singură întrebare: De ce oare?!

Nu e ca și cum aș putea explica ce e în inima mea,
Doar simt o durere nebună când suntem departe unul de celălalt.
Nu vreau să respir,
Nu vreau să gândesc,
Nu vreau să învăț,
Nu vreau să fac nimic.
Nu e ca și cum aș putea descrie ce se petrece,
Simt doar că nu sunt în viață
Când nu ești acasă.
Nu vreau să dorm,
Nu vreau să exist,
Te vreau aici lângă mine,
Fără tine nu sunt eu.

De ce luni vine înainte de marți?
De ce verile încep în iunie?
De ce iernile vin prea devreme?
De ce se îndrăgostesc oamenii
Când se despart mereu, oh, de ce?
De ce iubim, dacă iubirea va muri?
De ce miercuri vine după marți?
De ce florile-nfloresc în mai?
De ce pleacă primăvara?
De ce se îndrăgostesc oamenii
Când se despart mereu, oh, de ce?
De ce te iubesc, spune-mi de ce?

Nu e ca și cum aș putea scăpa, ceea ce este în sufletul meu,
Pentru că fără tine în inima mea,
Unde pot merge?
Nu vreau să văd, fato, tu fără mine,
Nu pot să merg prin viață fără tine,
Fără tine nu sunt eu.

De ce luni vine înainte de marți?
De ce verile încep în iunie?
De ce iernile vin prea devreme?
De ce se îndrăgostesc oamenii
Când se despart mereu, oh, de ce?
De ce iubim, dacă iubirea va muri?
De ce râurile se scurg în mare?
În fiecare scurgere primesc iubirea ta, iubito,
De ce inimii mele îi este dor de sărutul tău?
Pentru a fi îndrăgostit, pentru a te îndrăgosti,
De ce nu mă simt complet?

De ce luni vine înainte de marți?
De ce verile încep în iunie?
De ce iernile vin prea devreme?
De ce se îndrăgostesc oamenii
Când se despart mereu, oh, de ce?
De ce iubim, dacă iubirea va muri?
De ce miercuri vine după marți?
De ce florile-nfloresc în mai?
De ce pleacă primăvara?
De ce se îndrăgostesc oamenii
Când se despart mereu, oh, de ce?
De ce te iubesc, spune-mi de ce?
Spune-mi de ce, spune-mi de ce, spune-mi de ce!

Fără tine nu miroase nicio floare,
Fără tine viața n-are rost.
Sub privirea ta mângâietoare
Totdeauna fericită-am fost /x2

Iată, a venit și despărțirea
Și am rămas numai cu amintirea.
Amintirea serilor de mai
Când pe buze tu mă sărutai /x2

Ca pe floare spin m-ai aruncat
Sufletul rănit mi l-ai lăsat.
Tainic în tăcerea nopții plâng
Că la pieptul meu nu te mai strâng.
Poate că-ntr-o zi în drumul meu
Soarele va răsări din nou.

De ce oare ai plecat din viața mea?
De ce oare tu n-ai prețuit iubirea?

A doua zi pe stradă iar ne-am întâlnit
Erai c-un alt băiat și ușor mi-ai zâmbit
Atunci el de tine s-a apropiat
Te-a strâns ușor în brațe și te-a sărutat

De ce oare ai plecat din viața mea?
De ce oare tu n-ai prețuit iubirea?

Era o zi cu soare când te-am cunoscut
Te-am văzut doar o clipă și ai dispărut

De ce oare ai plecat din viața mea?
De ce oare tu n-ai prețuit iubirea?

PRE-REFREN:
Prea devreme am renunțat
Să fim tandri cu adevărat.
Interese, false iubiri, teama e în priviri,
lacrimi și amăgiri.

REFREN:
De ce, oare, am uitat
Să iubim neîncetat?
Zboară gândul neîmpăcat
Și-ncerci să refuzi tot ce s-a întâmplat.

Înocenți, am crezut mereu
Că viața exclude cuvântul „greu”.
Gelozii, asta-i dragostea,
Umbrește speranța altuia.

PRE-REFREN:
Prea devreme am renunțat
Să fim tandri cu adevărat.
Interese, false iubiri, teama e în priviri,
lacrimi și amăgiri.

REFREN:
De ce, oare, am uitat
Să iubim neîncetat?
Zboară gândul neîmpăcat
Și-ncerci să refuzi tot ce s-a întâmplat.

REFREN:
De ce, oare, am uitat
Să iubim neîncetat?
Zboară gândul neîmpăcat
Și-ncerci să refuzi tot ce s-a întâmplat.

Refren X1.
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleagă.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleagă.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?

Strofa II.
Prea multe căi prin care-am încercat,
Să mă las împăcat,
Cu gândul că nu mă iubești,
Eu te vreau, dar tu nu mă dorești,
Și jur c-aș face orice ca să te fac,
Să mă-nțelegi că nu mai pot să tac,
Căci, sunt prea multe sentimente care mă-nconjoară,
Dar indiferența ta mi le doboară.
Și simt cum aripile mele-ncep să dispară,
Aerul nu-mi mai intră prin nicio nară,
Totul pare stins de-atâta durere,
În timp ce tu simți doar plăcere,
Am încercat de prea multe ori să te fac să mă-nțelegi
Dar, fiecare cuvânt pe care-l spun tu îl negi.
Știi prea bine că nu pot să plec,
Peste toate astea ca să trec.

Refren X2.
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleagă.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleagă.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?

Strofa III.
De ce oare nu mai e ca la-nceput?
Încă mă-ntreb, cum ai putut,
Asemenea lucru să îmi faci,
M-ai lăsat baltă și acum taci,
Ușor, ușor, încep să mă displaci,
Cu vorbe grele să mă ataci,
Mă lovești mult prea tare,
Sufletul meu plânge în disperare,
Când te văd pe altă cărare,
De mână cu altu care,
Te minte că te iubește,
Dar de fapt, nici măcar nu te dorește.
Te-a luat numai pentru bani,
Iar tu ai acceptat lăsând în urmă atâția ani,
Mi-e greu, prea greu să văd cum te-ai schimbat,
Și singur, doar cu amintirile tu m-ai lăsat.

Refren X3.
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleaga.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleaga.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?