Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut și râde-n neștire
și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?.

De ce nu vii cât încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape
și Harul Meu, în ceasul tău suprem?.

De ce nu vrei și fii cu Mine-n slavă,
să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
cu mâna Mea cunună să-ți aleg!.

De ce nu vii tu, suflet nehotărnic,
cât încă pot Mântuitor să-ți fiu?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
vei plânge-amar, dar poate prea târziu!.

Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut și râde-n neștire
și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?

Poate ai plecat numai din vina mea,
Dar nu uita că eu sunt mic,
Și nu am minte ca a ta,
Deci, vino azi de ziua mea.

Aș vrea și eu, aș vrea să am un tată
Să te aștept la fel ca de obicei
Tăticule, de ce nu vrei?
Să ne jucăm din nou toți trei.. (x2)

Te-ai supărat când în casă m-am jucat?
Sau că în servieta ți-am umblat?
Și ți-am rupt vârful la creion..
Iar tu n-ai vrut, atunci, să-mi iei balon.
Dar îți promit orice ca să te împac,
O să mă culc mereu la opt,
Și singurel de-acum eu mă dezbrac,
Și din farfurie mănânc tot..

Aș vrea și eu, aș vrea să am un tată
Să te aștept la fel ca de obicei,
Tăticule, în brațe să mă iei..
Să ne jucăm din nou toți trei.. (x2)

Dar poate mama iar te-a supărat?!
În ziua când a plâns și n-a tăcut,
Când ai țipat la ea că n-a călcat
Acest costum, că a uitat..
Dar ai certat pe mama în zadar,
Să știi c-a fost tot vina mea,
Fiindcă am răcit atunci la patinoar,
Și s-a temut să n-am pojar..
Dar mama nu-i copil ca mine, e om mare
Părinții își cer mai greu iertare,
Ca să te împaci cu ea îți cer iertare eu,
Îți cer iertare din tot suflețelul meu..

Aș vrea și eu, aș vrea să am un tată
Când nu ești tu o zi îmi pare un an
De ce nu vii la fel ca altădată
Te rog să vii căci parcă-și fi orfan.. (x2)
Te rog să vii căci parcă-și fi orfan..