Refren:
Dulce viață, prea, ești darul suprem,
Pregătirea bagajului pentru rai sau infern,
Chiar dacă unii spun că nu ești dreaptă, sunt demn,
Fără tine nu aș fi putut să scriu acest poem.

Suntem înconjurați de ispite, caractere ipocrite,
Creștini jurați pe cele sfinte cu fețele smerite.
Viața se simte, nu promite că vom fi fericiți,
Ai tot ce vrei în jur, dar zi, câte îți permiți?
Te agiți înrobit de arginți, tocmit cu sfinți părinți,
Tu nu ridici rugăciuni, tu ai doar rugăminți.
Te prinzi că depinzi de ceva prea mare ca să poți să explici,
Acum privește în oglindă și sincer pe cine minți.
În general nu acceptăm palme morale, contestăm,
Ridicăm brațele spre cer și protestăm,
Plus că ne dorim mai mult decât posedăm,
Și pe drum ne dăm singuri de furcă precum Poseidon.
Domn, domn să-nălțăm, cine te crezi?
Fii treaz când alegi, că după ce alegi te legi sau te eliberezi.
Vezi, trăiesc pur și simplu, îmbrățișez darul ceresc,
Chit că moartea intră în cerc încet, încet.

Refren:
Dulce viață, prea, ești darul suprem,
Pregătirea bagajului pentru rai sau infern,
Chiar dacă unii spun că nu ești dreaptă, sunt demn,
Fără tine nu aș fi putut să scriu acest poem.

Am mândria și mânia, acești mari demoni,
Ce m-au făcut să mă adaptez perfect la România.
Am trufia și furia, acești mari demoni,
Ce îmi întunecă mintea și strică armonia.
Văd cu claritate o realitate copleșitoare,
De-o varietate mare și totuși trecătoare,
Atât de înșelătoare și nesatisfăcătoare,
Nu arunca semințe în soluri neroditoare,
Că nu iese nimic chiar dacă e ploaie și soare,
Și o să fii dezamăgit ca și mine care
Am coșmaruri ce vin să îmi tulbure des somnul,
Plus că n-am nici fapte să-l bucure pe Domnul.
Așa cum îți așterni, așa o să și dormi, nu?
Pentru mine e clar ca apa de izvor cum,
Că abia când profiți de libertate
Nu mai ești liber, frate, în suflet ai răni nevindecate.

Refren:
Dulce viață, prea, ești darul suprem,
Pregătirea bagajului pentru rai sau infern,
Chiar dacă unii spun că nu ești dreaptă, sunt demn,
Fără tine nu aș fi putut să scriu acest poem.

Refren (X2) :
Dulce viață, praa, ești darul suprem
Pregătirea bagajului pentru rai sau infern,
Chiar dacă unii spun că nu ești dreaptă sunt demn,
Fără tine nu aș fi putut să scriu acest poem.

Carbon
Suntem înconjurați de ispite, caractere ipocrite.
Creștini jurați pe cele sfinte cu fețele smerite
Viața se simte, nu promite că vom fi fericiți.
Ai tot ce vrei în jur, dar zi, câte îți permiți?
Te agiți înrobit de arginți, tocmit cu sfinți părinți.
Tu nu ridici rugăciuni, tu ai doar rugăminți
Te prinzi că depinzi de ceva prea mare ca să poți să explici
Acum privește în oglindă și sincer pe cine minți
În general nu acceptăm palme morale, contestăm
Ridicăm brațele spre cer și protestăm
Plus că ne dorim mai mult decât posedăm
Și pe drum ne dăm singuri de furcă precum Poseidon!
Domn, domn să-nălțăm, cine te crezi?
Fii treaz când alegi că după ce alegi te legi sau te eliberezi
Vezi, trăiesc pur și simplu, îmbrățișez darul ceresc
Chit că moartea intră în cerc încet, încet..

Refren (X2).

Cedry2k
Am mândria și mania, acești mari demoni
Ce m-au făcut să mă adaptez perfect la România
Am trufia și furia, acești mari demoni
Ce îmi întunecă mintea și strică armonia
Văd cu claritate o realitate copleșitoare
De-o varietate mare și totuși trecătoare
Atât de înșelătoare și nesatisfăcătoare
Nu arunca semințe în soluri neroditoare
Că nu iese nimic chiar dacă e ploaie și soare
Și o să fii dezamăgit ca și mine care
Am coșmaruri ce vin să îmi tulbure des somnul
Plus că n-am nici fapte să îl bucure pe Domnul!
Cum îți așterni așa o să și dormi, nu?
Pentru mine e clar ca apa de izvor cum
Că abia când profiți de libertate
Nu mai ești liber frate, în suflet ai răni nevindecate!

Refren (X2).

Sample: Carbon – Introspecții
„Poate viața n-are rost dar ce frumos să-i dai un sens!”