Dimitrie Bolintineanu - Daniil Sihastrul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Daniil Sihastrul
(versuri de Dimitrie Bolintineanu).
„Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțul îl înconvoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Sub o stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
— „Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi! ”
— „Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aștepte-afară!
Sunt în rugăciune. ”
— „Bunule părinte!
Sunt rănit și-nvins;
Însăși a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu să-ți cer povața dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine? ”
Daniel Sihastru domnului a zis:
— „Mă înșeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțul îl înconvoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viața și robia nu pot sta-mpreună,
Nu e tot d-odată pace și furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni și pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umilești!
Poți ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robești!
Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu rușine domn și atârnat! ”
După-aceste vorbe, Ștefan strânge-oștire
Și-nvingând păgânii ‘nalță-o mânăstire.”

Manastirea Diaconesti - Daniil Sihastrul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ajuns în vale, pe un râu în spume,
Așa cum scris-a pana de poet,
Bătrânul Ștefan glăsui încet
Către sihastrul ce-a fugit de lume:
Când am simțit pe-al țării trup nepace
M-am răsucit la Putna în mormânt
Și-am răsturnat cinci veacuri de pământ
De pe pieptarul meu, să vin încoace.
Au mă smintește ochiul ce se zbate
Sau nu m-ajută mintea să înțeleg?
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg
Și aflu-acum Moldova jumătate.
De ce nu bate ceasul de vecernii
În pieptul Putnei – clopot necuprins?
Au taci și tu, bătrâne? Sau ți-au stins
Făclia vieții, viscolele iernii?
Dara târziu, în noaptea de cărbune,
Având ochii grei de-atâta nepătruns,
S-a îndurat sihastrul cu răspuns:
Măria Ta, eram în rugăciune.
Plăieșii zac în temnițele țării
Și trag în juguri curse de călăi
Dar cei ce-i țin în lanțuri nu-s ai tăi,
Că s-au făcut stăpâni pe țară răii.
Măria Ta. Înseninează-ți chipul,
Arcașii n-au uitat să dea la semn,
Ei doar așteaptă marele îndemn
Să prindă lancea și s-apuce scutul.
Atunci de-a latul hoardelor dușmane
Cu flori în brațe ne vom face drum
Și nu putea-vor temnițe nici cum
Să ne oprească iureșul, Ștefane.
Și-ți vom zidi biserică frumoasă
cât se întinde cerul coviltir
Să încapă neamul întreg sub patrafir
Ca să-l primești, cuminecat, acasă.

Daniil Sihastru – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Daniil Sihastrul

Manastirea Diaconesti - Daniil Sihastrul