dacii liberi – Versuri.pro

Alexandru Hrisoverghi - Ruinele Cetății Neamțu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Odă.
I
Vă iubesc, răsipuri sfinte, semn măririi strămoșești,
Zid vechi ce de pe-al tău munte, încă patria-mi slăvești.
A cărora-nfățișare orişicui sameni a zice:
„M-au părăsit cetățenii, m-au dărâmat cruda vreme,
Dar copii, strămoșii voștri odinioară aice
Ocrotea patria voastră de vrăjmași făr-a se teme”.
O, singure monument ce te aveam drept dovadă
Slavei acei strămoșești! Vedeți-l cum e să cadă!
O, ziduri din care Ștefan, înviat la bărbăție,
Întorcându-se cu grabă, pe vrăjmași au biruit,
Însuflețiți-mi puterea, dați-mi glas, dați-mi tărie,
Să pot tângui cu jale starea-n care ați venit.
II
Rădice-se pân’ la ceruri tânguirea și strigarea
A obștiei moldovene! Plânsul, bocitul și jalea
Meargă adânc să răsune pe bolta acea cerească;
A lor zile cu Cetatea Neamțul să se risipească!
Vedeți sfântul loc acela, unde viteji-au murit,
De copii cum se dărâmă, se sapă păn-în pământ.
Lăcomia unor aprigi, după vreme patrioți,
Sfântul loc îl defăimează, ca niște vitregi, ca hoți!
O, pavăză neînvins-a neamului moldovinesc!
Ca să-ți dau destulă slavă, ce cuvinte să găsesc!
Tu, care cu-a ta umbrire veacuri întregi ai păzit
Faima strămoșilor noștri, viața le-ai ocrotit,
Viața ce ei ne-au dat nouă, prin care astăzi trăim,
De a ei păstrare-acuma, noi ție să-ți mulțămim.
Sângele lor ce și-acuma curge prin a noastre vine
S-au păstrat, cetate sfântă, s-au păstrat de către tine.
Paza zidurilor tale pe vrăjmași batjocorea,
Când pe mii de dușmani leși optsprezece plăieși bătea,
Tu, care la orişicare defăimare de străin
Erai stavilă; și-acuma erai un martur deplin
Unei slave, unei soarte, ce-n veci au încoronat
Armele patriei mele, când de viteji s-au purtat.
Tu, care cu-a ta umbrire învitezi la bărbăție,
Prin aducere-aminte, și acum fiind pustie,
Pe tot moldovanul care păstrează strămoșesc sânge,
Pe tot tânărul ce poate o sabie a încinge.
III
O, fraților moldoveni, bătrâni, tineri, de-a valma,
Veacurilor viitoare nu gândiți că-i să dați samă?
Și puteți cu sânge rece privi ace daramare?
Nu opriți barbara faptă, nu-nălțați toți o strigare?
Priviți marturul ce unul din veacuri ne rămăsese,
Că neamul nostru din neamuri de viteji se alesăse,
Cum îl dărâmă și-l strică lăcomia-n sumețire,
Și își face ei palaturi, spre a-și găsi mulțămire.
Voi sunteți cei de dăunăzi când pe Teatru cânta
Trei franțuji în altă limbă, și cetatea o sărba,
Strigați și băteați în palme, plângeați cu lacrimi fierbinți,
Căutați unul la altul, dați din cap, crâșcați din dinți;
Și-acum vedeți dărâmarea, și nu ziceți un cuvânt!
Oar-au fost de bucurie, că ei joacă pe mormânt?
Oare nu era și-acele vro jărtvă d-a măgulirii?
Nu, fraților, nu, vă rog, nu mai dați prilej hulirii,
Nu vă mai trageți asupră-vi hula neamurilor toate,
Ci strigați, opriți păcatul, cereți cu glas o dreptate.
Iară voi care păcatul nu vă sumețiți a-l face,
Ci patimii vă-nchinați, cugetul poate vă tace?
N-ați gândit că-i să dați samă veacurilor viitoare?
N-ați gândit c-al vostru nume, lor lăsați spre blăstămare?
Această-a voastră urmare, o defăimare obștească,
Prin aducere-aminte, în veci să v-agonisască.
Lăcomia de voi însuși și de a voastră avere
Bucure-se, aibă parte, stăpâneasc-o în putere,
Iar blăstămul cu-a sa mână în firea toată să sape
A voastre nume urâte! Cu țâța să se adăpe
Pruncilor viitorimei, blestemul cel mai urât
A nevinovatei guri fie cel întâi cuvânt!!!

Underman feat Afo - Nici Un Pas Înapoi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Refren:
Nimic pe lume nu-i mai sfânt
Și mai frumos pe acest pământ
Decât să mori chiar luptător
Înfășurat în tricolor.
Sunt fiu al dacilor liberi din Argedava
Născut liber, abil vânător
Agil luptător cu spada, mulți mai vor dovadă.
Vad legionari romani la Dunăre, atât de mulți că nu există numere.
Vor aur și pâine, o să-i facem pulbere în apa asta tulbure.
Cap de lup cu trup de șarpe, stindard deasupra mea.
Inamicii caută ceva, vor găsi doar moartea
Lovind cu ură coborând ca noaptea.
Nu mă tem, venerez nemurirea și viața de după,
Toate triburile ce-au venit după s-au frânt în fugă
I-am ucis și eu tot aici fac umbră.
A venit Andrei și odată cu el Dumnezeu,
Și atunci am stabilit cu greu
Dar definitiv în ceea ce cred eu și poporul meu.
Și-am gustat cu el din pacea interioară
Caldă și blândă ca o zi de vară
Avem primii Sfinți și 7 întemeietori de țară.
La Posada am răsturnat piatră după piatră
Lângă primul Basarab ce punea foc pe săgeată
Risipind cea mai mare armată.
De fiecare dată prinși în cerc
Eu cu ai mei fierbem și atunci când pierdem
Înghețăm cu același zâmbet etern
Strigi și urci cu ei la cer.
Aud sabia lui Mircea cum lovește scuturi păgâne
Ce poftesc la grâne,
Îi poftesc să crape în noroi și râme, pleacă spume.
La vară se întorc, așa fac ăștia mereu,
Îi aștept deghizat ca Vlad domnitorul meu
Neînfricat ghiaur cu spirit de leu.
Vor pradă din această oază,
Primesc Câmpia pârjol, fântâna otravă
Și-o țară întreagă înarmată ce scuipă groază.
Că suntem aici primii, puținii
În piept cu 2 inimi,
Străbunii creștinii, românii, stăpânii.
Refren:
Nimic în lume nu-i mai sfânt
Și mai frumos pe acest pământ
Decât să mori ca luptător
Înfășurat în tricolor.
Românu-i harnic și a prins rădăcini trainic
Și când adună de-un trai mic este lovit de încă un crainic
Lansat de vreun imperiu falnic.
Cum să dezvolți când dușmanii mușcă constant din ușă,
Nu poți construi imperii sprijinit pe praf de pușcă și cenușă.
Pumnalul aliaților se-ntinde și m-atinge
Îl simt înfipt în spate cum mă scurge de sânge,
Viața parcă se stinge.
Suntem ținte, singuri împotriva tuturor
Când o să-nțelegem că al nostru viitor,
Nu stă decât în acest mărunț popor.
Punga cu galbeni e grasă, mulți n-o lasă
Domnii mei cad pradă în propria casă
Hăcuiți de trădători ce stau cu ei la masă.
Ce dau ton la luptă pentru tron, concurență isterică,
Rezistență anemică, numele puterii
L-a ucis pe Radu chiar în Biserică.
Ne îngrozim de ce auzim,
Să ne ierte cel Divin
Că prea scuipăm venin
Fără să gândim, deși știm
Că într-o bună zi o să plătim.
Mihai seceră invadatori
În spate stăm noi, cădem ca ploi
Nu mă tem de război, știu că
Dincolo de acești corpi stau câmpuri cu flori
Și lăcașuri zidite cu sudoare
Aici este tot timpul soare
Chiar dacă afară e ninsoare
Însuși Matei Basarab le-a dat culoare.
Trebuie să rămân tare,
Am văzut răul la culoare, știu de ce este în stare
Cain și Abel se găsesc mereu frați ce vor să mă omoare.
Asta purtăm ca napastă
Că sunt unii de ai noștri ce se întorc împotriva noastră
Și uite așa mai scriu o pagină de istorie nefastă.
Viclenii, posedați de propriile vedenii
Și alte păcate ce le poartă toți pământenii
Ne fac martiri la Brâncovenii.
Chiar dacă noi majoritatea suntem pradă,
Atâta timp cât existăm le vom sparge blocada.
Române, respectă-ți țara!
Refren:
Nimic în lume nu-i mai sfânt
Și mai frumos pe acest pământ
Decât să mori ca luptător
Înfășurat în tricolor.