dacie – Versuri.pro

Parazitii - Dacă-Aș Fi Președinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Refren:
Dacă-aș fi pentru-o zi președinte
Țineți minte, aș lăsa România amanet, fără cuvinte
Dacă-aș fi pentru-o zi președinte
V-aș amaneta pe toți și nu m-ați prinde.

I:
Dacă-aș fi președinte tot aș face ceva
Aș interzice Paraziții și m-aș îmbăta
Sunt un nebun inofensiv, catalogat jigodie
Și-mi doresc o Dacie cu motor pe folie
N-am nimic bun de făcut decât să râd de viață
Dacă viața-i t***ă am să-i dau p*** cu gheață
De unspe’ ani de zile nu pot să dorm
Când orice domn votează pentru mine legi în somn
Îți place să vezi hoți prinși la televizor
Dar ce te faci când îți încarcă ușa și-i vezi pe vizor
Nimeni n-are patos să se prefacă mort de foame
Sau fac trafic de țoale, americane, ca Fane
La Las helas, Delas, dacă-ți place h*****a
Ca la noi în Colentina s-ar interzice și aspirina
Miroase a pușcărie, ar trebui să mă tirez
S-alerg alieni, să-i iau la p*** prin Univers.

Refren (x2):

II:
Am agățat o ștrâmbă pe Internet
I-am demonstrat în trei cuvinte că sunt băiat deștept
Munca tre’ să fie hobby o oră pe lună
Tarfele să facă gât cu cartea de muncă-n mână
Copilul te întreabă aparent un fapt banal
‘Tati, homo-sapiens e homosexual?’
No faggot can take the situation
Am să vă-mpușc pe toți în cap cu pistolul de PlayStation
Violatorul indecis dă-n scris la secție
‘Nu sunt vinovat, copilu-i negru și-am avut protecție’
N-ai cap, mănânci cacofonie
De frică că capul o freacă că n-are cum să facă o mie
Pentru noi toți rămâne doar o vorbă valabilă pe timp urât
Oricum nu mă descalț atunci când p***
Sar în sus de bucurie, mi-am ratat cariera
Plec, pa, la revedere Terra..

Refren (x4):

Ion Pachia-Tatomirescu - Nani-Nani Vidule, Nani-Nani Dacie Vidată…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nani-nani, vidule,
nani-nani, vid frumos,
nani-nani, poligeneză…!
Doar combustia sinelui te-ajută să traversezi vidul –
chiar dacă-i o gaură neagră a universului,
grădina cu brusturi viguroşi te-aşteaptă,
comorile sufocate de emoţii, aburite, mandalele de aur,
câinele tuns de bucurii, ursul fără miere
de pe sarcofagul etrusc, guguştiucu-n cămaşa-i veşnică
de mire, te-aşteaptă pe ramura cu nodul în gât
a nucului din fundul grădinii, cu vârfu-nfipt
în sidefiu nor, parfumat şi perpendicular – că vinul
trădărilor şi-al tergiversărilor, nu pot să ţi-l mai beau,
mişcat de neiertătorul seism, chiar dacă tu ştii
cum trebuie să te comporţi la întâlnirea vidului,
la intrarea în conul de vid al aşteptărilor,
pentru că, din răscruce, o tot iei la dreapta,
tot la dreapta, spre domnul Yang, cu bacovianul „gol
istoric“, tot într-o vlăstărire de vid cosmic-intern,
exceptând doar steaua ta gravidă de vid – academicul,
ventilatul, intergalacticul, macrocosmicul, intragalacticul,
microcosmicul, cumplitul, dintre noi, cei cu fruntea lipită
de sferele muzicii, de galaxiile greierilor, sau de spirele
fumului ce se-nalţă din suple hornuri de cabane montane.
De-aproape două milenii, de-a lung-latul imperiilor,
îţi aliniezi lăncile de papură, soldaţii de rugină,
lângă fântâni, ori în luminişuri de gazon cât toate notele
muzicale, cât mai toate câmpurile murmurătoare,
cât mai toate dealurile calviţioase, cât munţii-nvulturaţi.
Nici astăzi nu se-ntâlnesc: iarba de mare cu stejarul,
salcia plângăcioasă cu dăcinul, Lyra cu constelaţia
salviei.. Din vid, ori din starea de zero, nimic nu creşte
fără focul din soare, fără spuma-laptelui ce-i soră
soarelui, fără aerul ozonat al dimineţilor, curat ca lacrima,
fără pământul fertil al naţiei, fără apa de scăldat stânci
până la fluidizare piroclastică, în râuri, în fluvii, în mare,
în ocean, nimic nu creşte fără lemnul oaselor, fără socul
de fluiere, nici un plin nu-şi face apariţia fără anularea
caracatiţei-vid, nicio fiinţă nu se naşte fără eliminarea
unei nefiinţe, nicio stea fără nonstea, căci nu-i materie
fără informaterie, Doamne, şi, la urma-urmei, îmi spun
răspicat că degeaba m-am născut în ziua de 24 Ianuarie,
dacă, până astăzi, n-am învins noaptea, dacă până-n clipa
de faţă n-am realizat nici măcar blânda re-Unire a Daciei
strămoşului meu Burebista, dintre roţile dinţate
ale istoriilor, dintre imperii-cenuşi, dacă până-n clipa
de faţă n-am făcut nici roş-galben-albastra re-Unire
a Daciei strămoşului meu Răgălian, înrădăcinat
într-a lui Decebal nemurire, dacă până-n clipa de faţă
n-am desăvârşit nici revoluţia subcereştii jumătăţi de ou
de struţ, ou fricos, din care-a zburat gălbenuşul în soare,
ori în lună, încât nu se mai vede –
şi nu pentru că m-am născut imediat după miezul nopţii:
„Nani-nani, Dacie vidată..!“

Vacanta Mare - Drumurile Noastre - Dan Spătaru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tot ce-a fost mașina mea, o dată, voi lăsa uitării,
azi mai am doar un șurub și-o roată și urma frânării.
Un panou văzui printre gropare, cam cât o fereastră:
„Aici se află, băi țărane, banii dumneavoastră!”

Drumurile noastre, prietene, ne vor îngropa vreodată,
drumurile și benzina, taxa mașii, motorina… (la la la lai, la la lai) x2

Pe mașini le depășeam pe toate, mă dădeam bascule,
am căzut și mi-am zdrobit, băi frate, vârful de la Dacie!
Mă ridic, dar nu văd nici canalul, cad și vai de mine!
Dacă ar fi gurița lui Băsescu, nu m-aș mai abține!

Drumurile noastre, prietene, ne vor îngropa vreodată,
drumurile și benzina, taxa mașii, motorina… x2
(la la la lai, la la lai)

Vă las să vă antrenați vreo 40 de ani, până revin eu cu alt spectacol!