Mircea Ciobanu – Cuvântul Spaimei
Câte s-au zis au lăsat în paragină gura –viscol albastru o bântuie, frigul o-nchide;mâna întreabă, o umbră-i răspunde pe ziduri,noima-i ajunge şi fără-de noima o-ncearcă.Sarea, în stâlpii de sprijin, asudă alboare.Bolţi se dezbină. Un foşnet al deselor apevine de sus cu miasma surpării – şi spaimaurlă dar n-are cum spune: cuvântul ei marelunecă-n piept – … Citește mai mult