Mateiu Ion Caragiale – Curțile Vechi

Curțile vechi.De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,Zac curți pustii. Acolo tăcerea stăpâneșteȘi-n verde mantă mușchiul cuprinde și-nveleșteSurpata zidărie și frântele tulpine;Și-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,Sălbătăcita viță pe stâlpi se-ncolăcește,Cu iedera cea neagră ce-n streșini împleteșteO lucie cunună uitatelor ruine.Adânc ca de o vrajă par ele adormite,Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite;Nu tremură o frunză, nu mișcă … Citește mai mult