cunoastere spirituala – Versuri.pro

Rumi - Somnul Trupului și Deșteptarea Sufletului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În fiece noapte Tu ne eliberezi sufletele din trup
Și din capcana lui, purificându-le asemenea tăbliilor șterse.
În fiece noapte sufletele sunt scoase din cușca lor,
Și-s libere de trup, nestăpânite, dar nici stăpâne peste trup.
La timp de noapte încarcerații nu știu că nu sunt liberi,
La timp de noapte regii nu știu nimic de marea lor putere.
Și-apoi nu mai există gând pentru câștig sau risipire,
Iar grija înspre nimeni nu se-ndreaptă, oricine ar fi el.
Starea „cunoscătorului” e-aceasta, chiar și când ești treaz,
Căci spune Dumnezeu: „Tu treaz îl socoți, deși el doarme”,
Ochi închizând ziuă și noapte la treburile acestei lumi,
Asemenea unui penel condus de mâna celui scrie.
Cel ce nu vede mâna care cu-adevărat așterne slova,
Va socoti că pana, singură mișcându-se, scrisu-a făurit,
De va dezvălui „cunoscătorul” tainele acestei stări,
Ar jefui pe omul simplu de somnul simțurilor tale.
Sufletul lui rătăcește într-un pustiu ce n-are asemănare;
Asemenea trupului, sufletul său cu-odihna se desfată;
Dar când e-ademenit din nou în cușcă,
Se tânguie, cerând oblăduire de la Cel Puternic.

Rumi - Cum Vom Găsi Adevărata Cunoaștere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum vom găsi adevărata cunoaștere?
Renunțând la cunoaștere.
Cum vom găsi eliberarea?
Renunțând la
propria noastră eliberare.
Cum vom găsi existența?
Renunțând la
propria noastră existență.
”Iubirea a spus – Libertatea”

Nina Cassian - Cunoașterea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

A te ridica pe ideea de copac până la capăt,
A te ridica pe ideea de maestru până la capăt,
A te întâlni la capătul unei idei,
A le vedea confundându-se și a orbi.

Ana Blandiana - Stea Adusă de Vânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Stea adusă de vânt.
De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânță.
Am și glumit: „Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?”
Dar mai târziu,
Când mi te-ai așezat pe frunte
Și-ai început să-ncolțești
Am înțeles că ești o sămânță.
Lacomă, înfiptă sălbatic în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Ești o sămânță.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naști
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat.