cu timpul – Versuri.pro

Cabau Tiberiu - Cu Timpul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cauți prin vise fericire, iubire, alintare
Încă nu apare? Ai răbdare
Toate să aibă un timp? Oare?
Te văd, ești fermecătoare
O să vină cineva care să îți vindece rana
Să te atingă, să te sărute
De tot să uite
Să îți ofere prin fapte și tăcere
Ceea ce meriți, bucurii și mângâiere.
Dar nu uita că nimic în lumea asta
Nu ține o veșnicie și nici o mie
De dorințe sau vreuna dintre ființe
Nu îți va dărui eternitatea
Și noaptea trece, e rece.
Te trezește un fior
Dar ție ți-e dor
Sau poate că nu cunoști sentimentul
Nu e momentul
Să le știi pe toate, te-ar apăsa
O mare greutate
De aceea e timp
Și chiar dacă trece fii tare
Dar nu rece.

Rimmer - Cu Timpul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De la Râmnicu, de la scară se transmite astă-seară
Relatez despre viață, că e dulce sau amară
E 2 noaptea, zece inși pe o țigară
Berea fierbe în cutie, fără bani a zecea oară
Nu mă plâng la modu’ „că de ce a fost așa”
Când putea să fie altfel toată viața mea
Așa am fost mereu mulțumit cu ce-am avut
Mulțumiți-mă c-apreciez ca la-nceput
Gânduri bune-ntotdeauna pentru ceea ce urmează
Atenția trează pentru cele ce contează
Lumea încă se distrează pe seama blugilor mei
Întreabă cu ironie: „Frate, cât ai dat pe ei?”
Să fii cum vrei să fii, dar trebuie să știi
Că nu-i bine să te dai ceea ce ai vrea să fii.
X2
Toate cele ce-au trecut, toate cele ce urmează
Le port cu mine, reprezintă ce contează
Victimă sau infractor, dragoste sau interes
Regăsește-te mereu în ceea ce-ai ales.
Același eu vă deranjez de fiecare dată când
Dau din cap mergând pe stradă sau când mă vedeți cântând
Îmi zic în gând „Lasă că mie nu-mi pasă.
O să vină zile bune, până atunci stau la terasă”
Ce nu-mi place mie este că mă judecați
Fumez, beau o bere, repede etichetați
Lăsați viața mea în pace, am eu grijă de ea
Fac doar ce îmi place, m-am obișnuit așa
Încercați să mă schimbați, lipsă de maturitate
Mii de sfaturi, însă toate eronate
M-am obișnuit de mic c-o tonă de libertate
Și fac ce știu cu ea, că am sau nu dreptate
Fără pași în spate și mereu cu fruntea sus
Speranțele sunt vii chiar dacă parcă au apus
Am pus deoparte sentimente pentru ce va fii
De la ură la iubire, a gândi și a simți.
X2
Toate cele ce-au trecut, toate cele ce urmează
Le port cu mine, reprezintă ce contează
Victimă sau infractor, dragoste sau interes
Regăsește-te mereu în ceea ce-ai ales.
Prea des deschideți gurile, gustu-i amar
Am ars figurile celor ce joacă murdar
Am uitat de fetele după care-am alergat
Te-am întâlnit pe tine, acum totul e schimbat
Lumea vorbește fel și fel din toate părțile
Am învățat s-analizez, să nu cred vorbele
Atitudine ostilă, eu deja m-am plictisit
Mai am de învățat și voi deja ați obosit
M-a părăsit norocul, sunt aici cu fruntea sus
Nu am niciun regret acum, ce s-a dus, s-a dus
Fiecare cu-ale lui, eu rămân doar cu ai mei
Cu care fac seară de seară trafic de idei
La care tu te uiți urât și fără să vrei
Rămân tot aici, și cu lei, și fără lei
Aduc la cunoștință faptul că sunt om normal
Îmi place să visez, dar rămân rațional.
X2
Toate cele ce-au trecut, toate cele ce urmează
Le port cu mine, reprezintă ce contează
Victimă sau infractor, dragoste sau interes
Regăsește-te mereu în ceea ce-ai ales

Gellu Naum - Cu Timpul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tratată convenabil atâta cât să nu treacă de frontierele unei realități cât mai normale și ale unei normalități cât mai reale, Zenobia se supune fără șovăire instinctelor ei de obiect a căror sursă poate fi găsită în legănarea formelor cu care se împodobea odinioară.
Învelit într-un cearceaf vechi și încălțat cu sandale noi, stau pe un jilț al cărui spătar aduce a ghilotină. Un băiețel mă bate cu o rămurică peste tălpi. Zenobia, de data asta sub înfățișarea unei adolescente oarecare, îmi oferă cu mâna dreaptă grăunțe dintr-un bol. La picioarele ei stă ghemuit un al doilea băiețel cu ochii larg deschiși.
Cred că m-au înjunghiat, de-asta îmi țin o mână peste rană.
În scuar, zidarii urcă scara seniorială. Un cioplitor cu o cană lipită de spate bea cu disperare dintr-un vas ovoidal. Pe lângă el trece un tânăr încălțat cu ciorapii de damă lungi și colorați. Cu brațul stâng dat peste cap, el ține amfora.
În fața lui și mai aproape, un derviș își vâră mâna stângă într-o lampă pe când cu degetul arătător de la cealaltă mână scrie ceva pe lespezile scuarului. Zenobia își ridică rochia și-i arată genunchii.
Cu timpul ne cuprinde o apă generală fără adânc și fără suprafață.