Mihai Eminescu – Cu Pânzele-Atârnate
Cu pânzele-atârnateÎn liniște de vânt,Corabia străbateDeparte pe pământ.Iar stolul rândunelelorTrece-ntre cer și mare..O, stelelor, stelelor,Nemuritoare,De ce și voi nu vă luațiPe-ale lor urme oare?.De ce mă întristeazăCă valurile mor,Când altele urmeazăRotind în urma lor?De ce căderea florilorȘi-a frunzelor ne doare?O, norilor, norilor,Ști-veți voi, oare,De ce rămân atâtea-n veciȘi numai omul moare?.În cer întotdeaunaUrmăm al nostru … Citește mai mult