Critica sistemului – Versuri.pro

Specii - Jocul Ielelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă doare-n **** de ce poți tu:
c-ai post bun, c-ai costum și consumi..
Ai A6, bot lung.. Două case n-ajung.
Fete false tot râd plus c*****a care șmecherește firma.
Mă-ta și cu tac-tu prima.. Tac-tu-i fost primar.
De Crăciun la Milan.. Nu mănânci din Billa.
Vara-n Argentina.. Muntele și vila,
*******, pastila, minimal și vin alb..
Scoal-afară, Green Card! Vii în țară – trip grav!
Sărăcie, frig, praf, gălăgie prin cap..
și tu vorbești ca tac-tu de schimbări;
descrii stări din țări.. Crezi că visăm?.
Da’ o s-ajungi procuror sau senator și-o să mă bagi la pușcărie pentru două bile. Mori!
Două bile ori doi ani jumate..
Ca să vezi cât costă, *****, un strop de libertate.
Bine-ai venit jos – pe unde stai la cozi,
pe unde tragi intravenos, pe unde totul e jegos,
pe unde simți că nu mai poți..
Frații fură roți.
Dă-te-n sl*boz! Bine-ai venit jos! Prra!

Sdst - Dincolo De Liniște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Underman: Digital SDST, acest spectru de difuzare
Ce ne intoxică canale de emisie când încep transmisia
Echipe radio reglează nivelul din difuzoare
Se chinuie să suporte rahatul meu precum cei de la deratizare
Mă consider în stare, ca stare de fapt sunt tare și mai ales greu
Muzical vorbind când pășesc se clatină mediul în jurul meu
Sparg monitoare în biroul meu din Trade Center
Apas enter pentru funcții gen-out
Aștept multe piscuri verbale pe care pun drapelul meu ca un veritabil scout
Public legi în republici de jos
Dau replici la servicii cu caracter politic periculos ce servesc secte
Manipulează oamenii prin texte
Penetrează mediul din jurul tău
Fac versuri pe-ascuns și doar în mediul meu
Rimez în lumea a treia, dau curs
Ansamblez versuri conform fluxului tehnologic ce trebuie parcurs
Respect standarde-n vigoare când devin un idol Calypso
Dețin mai multe date decât o imagine cu extensii iso
Forme de viață le atașez cuvintelor le trimit în mințile lor
În numele meu așez steagul sus, marcăm victoria
SDST cu gândul la soldați ce n-au cunoscut gloria
Pornim în marșuri către cetăți, suntem copiii războiului
Sunt un geometrician periculos ce dăunează globului
Lovim în mase și volum, creștem în notorietate
Aforic-Underman în lupta cu serviciile de informație.

Aforic: Yo, yo, astea sunt jocuri fără frontiere, demarez în tromba
Nu mă bag între ele ca-ntr-un Ferrari furat fără portiere purtător de bombă
Am frați ce luptă cer egalitate
Alții ce se înfruptă din ce fac eu, deci ce fac eu cere calitate
Te pot lăsa meditând (da) într-un focar liric, critic și cinic
Ca o profă-n timpu liber sau un practicant de yoga
Mă pot băga-n tot despicând?? în injecții te las să reții inepțiile dau ca lecții
Te-ndrepți ca deținuții pe secții, în detenții
Nu-mi uzez blugii pe-orice ginere
Bag bile ca mingi, înghit otravă în gingii tinere
Modific părinți, vreau rezultate, schimb zodia cu sete și
Ești delicat ca Peleș, te umfli ca Peneș, te atac ca Monica Seles
Pe orice val dau tag în orice bal clar, trag de orice fan mai drag
Și crap capul cu-n baltag
Când pun pe pumn pentru protest, spun tot ce mă doare ca pacienții
Scuip tot la scrum în spate fără intenții
Directorul propriului spital de boli mintale
Direcționez central seisme lirice spre directive occipitale
Consecutive, ca-ntr-o partidă de box, le dau executive
Fumez sămânța ca alții să n-aibă șansa s-o cultive
Sunt gulgu dive când aud de recul o dau în derive
Când dau de dracu trag de timp și fac eschive
Asta nu-i jocul în care ar trebui să joc, se-aude foc
Omul meu trage de ceva vreme
N-ai cum să te bagi între noi ca-ntre două entități gemene

Cheloo - Dacă Eram…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Râzi ca flecma la TBC,
Și ca ciorba la lăstarul pe mase.
Hai cu ma-ta!!
Dacă eram polițist, nu-mi asumam niciun risc,
Infractorii cotizau la mine, ca fisc.
Dacă eram pompier, ardeai ca șobolanul în casă,
Și tu și ma-ta, și zdreanța ta libidinoasă.
Dacă eram ginecolog, cu sticla-n bot, te consultam de frică,
E sănătos să dai la b*ci, în general nu strică.
Dacă eram popă, eram periculos,
Frecam enoriașele, și sus și jos.
Dacă eram chirurg, uitam în tine
Ceasul meu cu cuc, patentul și-un cuțit de pâine.
Dacă eram un posesor de diamante, frate,
Făceam o geamgerie, și tăiam doar geamuri sparte.
Dacă eram de bani gata, nu mai eram în viață,
Vă zâmbeam expus la morgă, conservat în gheață.
Sunt atâtea meserii frumoase și trebuie-ncercate,
Aplauze vă rog, sunt omul bun la toate.
Aștept oferte și remunerație,
Momentan sunt, fără ocupație.
Sunt atâtea meserii frumoase și trebuie-ncercate,
Aplauze vă rog, sunt omul bun la toate.
Aștept oferte și remunerație,
Momentan sunt, fără ocupație.
Dacă eram un canibal, iar tu erai doar o uretră,
Te luam la p*la-n t***, baga-ne-am p*la-n ea de supă.
Dacă eram poștaș, fugeam la dealeri în oraș,
Când tu mureai de foame, eu fumam iarba și haș.
Dacă eram gropar, te îngropam normal, o dată,
Apoi te profanam, preluând bijuteria preferată.
Dacă eram farmacist, și cumpărai calmante,
Te-mbârligam să bagi în tine anabolizante.
Dacă eram vidanjor, teleportam c***t cu presiune,
Calamitând, eventual, întreaga lume.
Dacă eram ospătar, și te prindeam la masă,
În c***t, la felu’ doi, serveai stilat, flegme separat.
Dacă eram șofer, te-aveam ca victimă în cazier,
Baga-mi-ai p*la-n ma-ta, m-ai fi lăsat șomer.
Sunt atâtea meserii frumoase și trebuie-ncercate,
Aplauze vă rog, sunt omul bun la toate.
Aștept oferte și remunerație,
Momentan sunt, fără ocupație.
Sunt atâtea meserii frumoase și trebuie-ncercate,
Aplauze vă rog, sunt omul bun la toate.
Aștept oferte și remunerație,
Momentan sunt, fără ocupație.
Dacă eram un hoț, să fiu cinstit,
Eram rapid, și te lăsam în p*la goală, fără să simți nimic.
Dacă eram aviator, și rămâneam fără motor,
Îți luam din zbor parașuta, în p*la mea, doar n-o să mor.
Dacă eram învățător la 1-4, săracu’,
Copilu’ tău fuma și bea de-i sărea capu’.
Dacă eram navigator, plecam pe mări fără onor,
Și mă-ntorceam blindat de bani, fără vapor.
Dacă eram l***, ereditatar, munceam la CNA
Și mă sinucideam, cu ritual, pe piesa asta.
Sunt atâtea meserii frumoase și trebuie-ncercate,
Aplauze vă rog, sunt omul bun la toate.
Aștept oferte și remunerație,
Momentan sunt, fără ocupație.
Sunt atâtea meserii frumoase și trebuie-ncercate,
Aplauze vă rog, sunt omul bun la toate.
Aștept oferte și remunerație,
Momentan sunt, fără ocupație

Cheloo - Operațiunea Cur Pansat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Daaa, acest ton optimist, daaa, mulțumesc.
um, și iată cum pică pe beat.
1:
Împins de plictiseală am mai smuls un cuvânt,
Neînțelegând de unde p**a mea atâta avânt.
Având acum avânt am hotărât să sperii microfonu’,
Când dau tonu’ crăcănatele p**a tamponul.
Simt cum renaște sentimentul național, normal,
Păcat că-i vorba de o altă țară și io nu-s rațional.
Trăiește din minciuni, banii sunt foarte buni,
Adună 10 fraieri și preface-te că le faci minuni.
Ca maidanezu’ m****s pe stâlpul dreptății,
Când dreptatea-i strâmbă și nu văd lumina dimineții.
Opinia publică e de acord că fac prea urât,
Când vreau să mă fac auzit într-un film mut.
Mesaj către extratereștrii adresat prin linkuri,
Sugeți p**a până-albiți, nu sunteți singuri.
Pământeni, vreți o ploaie de stele?
Nu, o ploaie de MIG-uri.
Dați mai tare-n boxe să sară supa din linguri,
Jumă’ de țară umblă trasă sau beată,
Condusă d’un concitadin cu apucături de fată.
Băi rozetă decomandată, ai mintea congelată,
Opăriți-ai p**a și pișate-ai în sticla pisată.
Sunt cu adevărat bogat, m-am stabilizat
Și dintr-o dată tot în jurul meu-i atât de minunat.
V-am pupat, v-am salutat, cu respectul meritat,
Mândru ca un șef de stat prezidând un c***t.
Ref:
Operațiunea cur pansat, unii încă caută diamante-n c***t.
Spălați-vă pe mâini, nu luați pastile de cap, sunteți praf
Și mi-e greu să vă promit c-o să încerc să vă plac.
Asta-i hitul verii cântat la unison,
Recomandat de dentistul tău cu Parkinson.
(Parkinson, parkinson, parkinson..)
2:
Îmi zboară gândul cum zboară zdreanța ta de la etaj,
Moralu’ nu e la pământ da’ e în plin picaj.
Mereu în avantaj, dau semnale educative,
Căci vă s*****i domestic în prezervative.
Adevarul e trist, ca victima de lunetist,
Dacă trăgeam destulă c*****a ajungeam fotbalist.
Lovesc precis, rămân realist, ca stana de piatră,
Înghețată în fața unui c*r de teoctist.
Pupi în p**a arabii, e foarte trist,
În țara ta nu dau doi bani pe existența ta de onasilt.
Mi-am permis să fac versuri violente,
Căci inimile voastre lente au nevoie de stimulente permanente.
Ooo, tu neiubitor de ciori,
Vezi în morții tăi un viitor pavat cu flori.
Nori negri de furtună deasupra se adună,
De acuma-n colo fraiere, jucăm în nocturnă.
Te ajut eu, când nu te ajută nimeni, doar prieten să îmi pari,
Căci mă simt înconjurat de ciori albe și de cocalari.
Când îți zic faci ochii mari, atât de mari
Că pot să înfing în ei un pai și zece pari.
Ref:

Cedry2K - Profil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Armada-i e cel mai doxat crew,
Cedrea-i soldatu’ plecat la război dopat cu haș și H2SO4.
Nu mai poți stopa tu! Mi-am ieșit din minți!
Și-acum sunt un pittbull scrâșnind din dinți,
Sfâșiind și sfinți să iau înapoi ce-i al meu de la politicieni –
Porcii ăștia sunt deja prea grași, hai să-i tăiem!
Sunt scăpat de sub control ca un șofer matol
Fugind cu 200, continuând să bag alcool.
Ca-s la stadiu de narator strălucit, da am salariu de salahor subnutrit
Și acum sunt amator să ucid pe oricine îmi stă în cale
Și porcine penale bălăcindu-se în propriile fecale în cocini mentale.
Sunt în stare să scuip continuă otravă lirică
Aducându-te în stare clinică, nu doar gravă, chiar critică.
Sunt o minte strălucită, dar cinică,
O epavă psihică bântuind Bercenii cu nervii întinși la limită.
Dj Paul – Scratch – „absolvent al academiei insanitatii”/
„ce-ți schimbă-n dric jeepul”/”inamicul umanitatii”.
Sunt declanșatorul de revoluție, primul care acuză regimul
Că se ascunde după minciuni când ne scuză declinul.
Când pun pixul pe foaie am drept muză veninul,
Scot din case mase care-și refuză destinul.
Sunt ultimul pe care ai vrea să-l înfrunți,
Sunt reîncarnarea inspirației marilor poeți dispăruți.
Sunt MC-ul piroman ce arde pe rând cei mai groși arbori,
Cei mai curioși martori, cei mai ingenioși gabori.
Pentru vis sunt creator de liric,
Pentru cadavre autopsiator de psihic, resuscitator de spirit,
Sunt consilierul omenirii în probleme de maximă importanță
Ca respectarea absolută a legilor firii.
Orator de rezonanță, eradicator de ignoranță,
Eliberator de speranță, echilibrator de balanță.
Ia cartea și-nvață! Sunt un clasic în viață.
Nu fi obraznic sau te troznesc năprasnic în față.
Dj Paul – Scratch – „absolvent al academiei insanitatii”/
„ce-ți schimbă-n dric jeepul”/”inamicul umanitatii”.
Academicienii se întreabă cine-i acest copil teribil
Ce-atacă insistent sistemul vorbind flexibil.
E incredibil de inteligent și inteligibil,
E incredibil de rezistent și irezistibil.
Sunt insensibil, pot plesni imprevizibil.
Adversar prea penibil să mai poată părea credibil.
Ma-ntrebi cine sunt? Eu întreb doar cu ce treabă?
Nu de alta, dar după profil ești un alt ogar
Ce crede că-s anihilator de griji materiale.
Nimic mai greșit – Cedry2k e păstrător de valori morale,
Căutător de comori spirituale,
Deci degeaba vii după mine cu sac și cu-un detector de metale,
Ma prind de fentele tale. Plimbă ursul.
Sunt vulpe bătrână. Tot ce știu e să-mi urmez impulsul, să vanez intrusul,
Tot ce mai vezi după răspunsul meu e un paramedic disperat căutându-ți pulsul!.
Dj Paul – Scratch – „absolvent al academiei insanitatii”/
„ce-ți schimbă-n dric jeepul”/”inamicul umanitatii”

Cedry2K - Epidaur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Când mă tripez, apar c-o rimă
Vibrez, chiar fac lumină
Pentru fotosinteză, dar numai cu burta plină…
Am un scop clar, când mă scol din somn,
Sar la microfon,
Tu ai doar un rol
Și-acolo ai stomacul gol!
Aș fi putut să pun un pix
Pe coală,
Dar aș fi putut da chix
Dacă m-ar fi durut în pix
De școală…
Pentru tine, libertatea e ca o p***ă goală,
Dar dacă ai nasul fin, e acolo și un iz de smoală…
Și-am avut mare grijă de mic
Ca-n afară de cămătari, să nu datorez nimănui nimic!
Perfect conștient că nevoia
Acută de bani
Crește zilnic cât un sequoia
Într-o sută de ani…
Am dat carafe
Peste cap la palavre,
Dar la rapperi n-am dat brașoave,
La gabori n-am dat garoafe…
Când faci fapte
Brave,
Apar și gafe
Grave,
Chiar când dai autografe
În cafe,
Băi, Buffet!.

Refren (Scratch: VD) :
[Cedry2k & Phunk B, Rashid – Zilele Fricii 2]
Dacă tre să iasă să iasă foc, mă bag!
[Cedry2k – Același joc]
Tot risipesc amatorii…
[Cedry2k & VD, Grigo – Profiluri]
Fiecare mișcare trebuie calculată…
[Cedry2k – Același joc]
Se sparg atomii!.

Strofa II:
În cap am citate despre înțelepciune,
Dar primu’ capac, te pune
În incapacitate de funcțiune!
Ficțiune? Nu-i greu,
Da eu am misiune în turneu…
Fac fisiune în nucleu
Nu-i ficțiune, sunt eu:
Combinația dintre Nastratin Hogea și Kojak
Da, ăla care și-a sacrificat vocea
Ca să-ți arate că te-a sacrificat Rothschild
Scuipând cu furie
Împotriva mașinăriei,
Ca (Zack) De La Rocha!
Uite-te ca la urs,
Șocat că nu m-am făcut de râs
Cu ce-am spus
Și nu m-am supus
Pe parcurs…
Mai bine
Dorm în gară
Nu-s rime,
E foc și pară
Până-s stropi de gargară
Nu mai avem loc în țară!
Europa e furată,
Voi dați vina pe Taur
Eu nu văd o roată
Voi dați vina pe Graur…
Nu vreau coroane de lauri,
Podoabe de aur
Dar cred c-o să mai fac show-uri doar în Epidaur!.

Refren.

Strofa III:
Am dragoste ca orice ortodox,
Dar dacă te iei la vorbă, prost,
Cred c-o să facem p-ormă box!
Nu e că-mi propun,
Eu-mi tot spun
Să fiu mai bun,
Dar văd răul în zoom,
Când dau să scriu…
Vreau să fiu
Erou ca Zelenko,
Nu un 0 ca Zelensky!
Cu gloria lui Banksy
Și memoria lui Lenski!
Aș vrea să câștig cerul
Dar îmi vine sincer să-nfing fierul
Ca minerul
Îndată ce am simțit sternul!
Și-o să te doară dac-ai plecat, și ai uitat de glie
Sau dacă ai fost un gabor zelos în pandemie…
Și-o să văd doar esența predicilor
Clericilor falși, care-ați împrumutat Biserica medicilor!
Și-o să dau în SRI-ul ăsta beat de putere
Care se ține după mine și dacă beau o bere…
Nu vreau să fiu singur, dar fug
D-ăia care parcă nu se ajung
Și se înhamă singuri la jug…
Și dacă până acum trăgeai linii groase
Pe nas
Fii gata să tragi ponoase,
Am multe focoase
De tras
În trădătorii din capu listelor…
Aviz și p******r
Ce le-au tot dedicat acatistelor!
Că Europa-i furată,
Voi dați vina pe Taur
Eu nu văd o roată
Voi dați vina pe Graur…
Scârbit
Vă iau maul subit,
Ca la dinozauri,
După care mă duc
Să rup
Mic-u-n Epidaur!

Cedry2K feat Carbon - Anatomia Rimei [Alchimia Veninului]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Cedry2k]
Sistemul e un monstru lacom cu chip hidos
Și acum e prea gravă treaba ca să mai pot fi milos
Te miros că ești chitros
Te rogi de Hristos să-ți disipească teama, dar tu nu ești credincios.
Și dacă de asta nu-ți dai seama
Nu fi și prost să dai alarma
Lasă-ți dama ca un puști fricos, lasă-ți arma și fugi din post
Lasă cazarma pe uși din dos, fugi cât poți, mușc din toți.
Am răbdat atât de mult încât
Acum am acumulat o foame de lup în gât
De-aia lupt urât cu oagări ce vor să pară duri
Vor doar să spargă guri împrăștiind bășini pe-o rază largă în jur.
Sunt soldat, mă jur, cel mai perseverent
Cel mai persistent existent, supune-te
Țin o mână forte pe pix, de-aia n-apar zâmbete.
Vin în amonte pe Styx, tu te duci pe apa sâmbetei.
[Carbon]
Privind hip-hop-ul ca o natură în fauna mioritică
Văd MCi în stare critică, tipică celor lipsiți de auto-critică
Ei zic că fără dubii sunt buni și se ridică
Dar scad în ochii lumii și lumea lor este tot mai mică.
Ca prin sită publicul alege, culege
Trece lirica, tema și tehnica prin sisteme de valori
Este o lege nescrisă unde eu sunt prezent în clipa precisă
În clipa prezisă, să fiu luminat când alții sunt în eclipsă.
Le dau o fișă că-s ca un telefon fără ton
Și în lipsă de dialog rimele-s ca un monolog, se întorc împotriva lor
Îi văd dând cu capul în nori, nu disting realitatea
În rațiune foarte ușori, nu pot atinge greutatea.
Știi care e partea dubioasă? Ei nu se lasă, nu le pasă
Mintea lor e ca o crevasă, loc pentru prostie crasă
Cum să-i consider pe aceeași felie? Nu stăm la aceeași masă
Cum poa’ să creadă că au stofă de rasă cu o strofă falsă?
Le dau clasă din clasa mea socială, zdruncin sistemul
Ei cad în plasă, se lasă duși, că au clase cât are trenul
Îndemnul meu? Lăsați-ne, sunteți sub semnul eșecului.
Împotriva eticii, împotriva esteticii, împotriva predicii ce-o susțin.
Yo… lovește-i din plin!.
[Cedry2k]
Tu vrei să-mi dai senzația că lupți cu tranziția
Doar pentru că așa spune tradiția
De fapt te lupți doar cu calviția
fără succes și nu-ți poți depăși inhibiția, sunt cinic ca inchiziția.
Inițial îți certific dispariția
Te identific cu intuiția, îmi amplific jurisdicția
până mă identific cu justiția
Și-ți verific dentiția fără să ma justific, ca miliția.
Și-o fac doar ca să-mi fortific ambiția
Îmi forțez condiția ca să înfrunt inaniția
Tre să învăț să-mi dozez minuțios hrana și muniția
Pe tot parcursul războiului cu malnutriția.
Dau calupuri de rime pe loop-uri divine
Dau upercuturi în spline și bușesc bine
Gata să mut munți, reține, încrunt frunți senine
Înfrunt crunți destine și-s crud, nu cruț pe nimeni.

Raku - Diferența de Clasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Yo! Din nou E către L către I către T către A către Raku,
Emitem până când vă ia dracu’ pe scene,
Va ia dra’cu-n scheme, fracuri și jobene,
Ceea ce numesc eu altă clasă,
Eu și oamenii mei suntem ceea ce numesc eu altă rasă,
Creând ceea ce numesc eu altă fază
Expandând în gând pe o nelimitată rază,
Cultivând hip-hopul în masă,
Fiind mai des în casă decât afară,
Mai des în stază fără de tras pe nară.
Seară de seară cu cașul
Gata să purtăm ghete cu-un număr mai mari să ținem pasul,
Tehnici secrete ca SAS, eu sunt asul nostru din mânecă,
Din zori până se întunecă luptăm cu elita românului
Și vom câștiga când îi va crește părul spanului.
Lucrăm mentalul ca-n sala de forță, grupa cu grupa,
Diferențele de clasă-s sesizate fără uz de lupă.
Voi bea o cupă după ce vom fi cotați de Sooper-Dooper,
Furtună în Deșert a lăsat în urmă patru trooperi.
[Albert]
Plictisit de tot și de toate, respins la proba de celebritate,
Blestemat de soarta rămânerii în obscuritate,
Rupt pe veci de realitate, dat în urmărire generală
Și vânat neîncetat doar de rapperii de calitate.
Rămas în șomaj tehnic lipsit de contract
Sau de-un producător cunoscător al fenomenului de rap.
Aș vrea să știu doar cine-i dobitocul ce ți-a vândut ție pontul cu hip-hopul
Cu-alte cuvinte nu pun botul când îți văd spotul
Pe Atomic TV nu îți dau votul,
Și nu-ți ascult albumele, când văd că ți se cumpără casetele
Îi sfătuiesc pe fraieri să-și ceară înapoi lovelele.
Știu că te plac toate fătucile,
De la băieții mei primești în schimb capacele.
[Nwanda]
Yo! 2001 cel mai potrivit feat pe beat
Raku – ELITA pe-o piesă departe de-a fi un skit
Complexă și plină de-nțelesuri te tind la plus infinit,
Sunăm diferit pentru că facem ceva diferit.
Am auzit în jur comentarii fără o bază stabilă,
Am simțit disprețul și ura unor oameni demni de milă și silă,
Doar pentru că-s altfel decât marea majoritate,
Ignorat, renegat, marginalizat de societate.
Hoinărind cu băieții care redecorează pereții,
Nopți de detenții la secție, joint + injecții, restul sunt frecții.
Tre’ să reții: „Fiecare-și duce crucea” au zis înțelepții,
Perfect de acord însă refuz să devin sclavul vieții.
Așa că lupt cu destinul, cu zeii, cu oamenii-n masă,
Încercând pe cât e posibil să schimb diferența de clasă.
Și fiindcă aspectele materiale-s de suprafață,
Vai, mă fut, sunt Nwanda, un MC cu nume de poet dispărut.
[Raku]
Sunt un partizan, într-un commando suburban,
Întreaga mea viață a fost o luptă, încă de pe maidan,
Reprezint o ultimă redută, gaură de generații
Pastrez în gene imensa ură față
De-o-mpuțită clasă care ne fură părinții,
Va săpa-n vis vedenii ca judecata va véni.
Sau noaptea când ne veți simți clănțănindu-vă dinții.
Va iau în p*** proastele odrasle de bani-gata,
Care se cred superioare mie cu ce-au de la tata.
Ne deplasăm rapid în subteran precum metroul,
Mesajul nostru-și propagă în timpanele tale ecoul.
Suntem niște nume pe ziduri, citește printre rânduri,
Față de fi-tu percep cincizeci de mii diferit,
Că nu-mi arunc pe curve-n baruri banul muncit cinstit.
Respect subcultura noastră
Și-n incultura ta clar văd diferența de clasă.
AVEM! On Fire.. beaturi să vă facă timpanele site,
AVEM!.. reputații bazate numai pe cuvinte,
AVEM!.. DJ cu mâini periculoase, AVEM!
Grafferi – AVEM! b-boy – AVEM!
.. față de voi câteva clase-n plus!
AVEM! On Fire ELITA scris cu sânge pe drapel,
AVEM! pe Raku-n dreapta conectând cu Connect’R,
AVEM! scene de incendiat, AVEM! MC de concediat,
AVEM! case de refuzat când vine vorba de semnat!
[Delric1]
Scuip versuri cu aceeași putere,
Scuip pe industria muzicală cu aceeași plăcere.
Simt că mi se cere să strig în aceeași tăcere.
Mă simt ca-ntr-o întrecere și sătul suta-la-suta,
Dornic să-mi satisfac pofta de dispută.
Ascultă! Jucăm ruleta cu șase gloanțe-n revolver
Ești primul să tragi, jocul ăsta se joacă altfel.
Poc! Ai pierdut, eu-s gata s-o iau de la-nceput,
Ești tare-n gură? La freestyle ești cel mai tăcut,
Nu prea plăcut, cu bun-simț nu prea acut,
Nici nu discut, muzica pe care-o faci tu n-o prea ascult.
Diferența-i de modus operandi,
Diferența ca de la Nike la Sprandi, ca de la Nicu la Ghandi.
Tu ești pro eu sunt anti, d-acum n-am timp să explic
Diferența de clasă, indiferența mă face coleric.
Nu-ți pasă de nimic, lasă-mă un pic,
Mă prinzi în pasă proastă și mă ridic.
De data asta n-o să
[2-10]
Gândind cu viteza superluminică legăturile din rețeaua mea neuronală la stradă
Ce-s menite să împiedice dezvoltarea întregii tale nații
Prin stații telepatice adun situații din teritorii
Aud de victorii, dau noi directive, trasez mental noi traiectorii,
E confruntarea finală-ntre tabăra mea și tabăra ta,
Nici nu încerca, nu poți scăpa, nu mă poți stopa, nu te voi
Noi suntem rădăcinile-adânc înfipte ale unei culturi care se răspândește
Trecând obstacole, punând stăpânire pe mase,
Sau altfel spus suntem ceea ce mulți își doresc să fie și nu pot
Pentru că vrând peste noapte bani și faimă se trezesc în genunchi făcându-ne bot.
Eu gândesc că ești c***a nu artist dacă pentru
Și dai din cur în timp ce faci play-back.
Și-n piese tale-s mixate versuri furate pe negative preluate
Cu accentul pe cantitate eu pun accentul pe calitate în piesele create,
Deci reflectează-adânc pentru că uite cum stă treaba,
Yo! Diferența e că-n timp ce noi futem tu continuu să faci laba.
[Connect’R]
Eu! Mergi pe Mercedes, Jaguar,
Papi doar caviar, gigant gen Kareem Abdul Jabbar,
Da’ habar n-ai, în pulă mea că banul nu te va duce mai sus,
Habar n-ai că ești mental redus.
La cur cu platfus, te dai de mare rapper dar faci doar bla-bla,
Reacția mea e ha-ha, ești de ca-ca,
Ca bebe ne faci gugu-gaga,
Vrei bomboane M&M, tu și MTV credeți că cel mai bun MC e Eminem,
Ei bine, atunci Jediah egal cu Maya, cocoșul face ouă,
Iar cel mai dramatic serial de televiziune-i realizat de grupul Vouă,
Trebuie să-mi pun ochelarii de soare afară când plouă..
Ho-ho, întrebare dar te rog să nu minți:
E-adevărat că bogăția se măsoară-n câți tovarăși ai
Nu în cât de mare-i suma pe care-o-nvarți?
Deci să nu uiți că mă pe tine și-ale tale țoale,
Și ca să-nțelegi voi face o clasificare,
Și-o să vezi că sub șapca Fubu se află mereu gol tubu’,
Sub blugu’ Fubu se află mereu un gugu’
Iar sub o țoală Pelle Pelle e tot un MC made in Pielea P*** mele.
Cât despre mine, nu mi-am lăsat aici decât o mică amprentă
Și ca și Raku sunt omul fericit care bea cu poftă apă de la chiuvetă.
Din Veritas, Gigantu’, aka Good Fuck, Spaghetti Lips aka Connect’R.

Raku feat Sdg Mala - Porcare Radio

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trag ilegal ca-n lanu’ de bumbac, pardon, scuzați!
Ia-m’ râma de la cap încă de la boom bap, pândar și-nvaț’!
Tot pe ton beton le dau la trap, n-am ficat picat, am anduranță,
s-afican dacă te văd pilaf, adaug paprika și te-nhaț!
Ochi în ochi cu ea, walkie-talkie tandru,
vrea tot în topu’ meu, topi top-u’ meu bun,
îi place zăpada d-o trage direct de pe tun,
cine-ți scrie poezie ție, m-aude, apasă p-undo.
Trepaduși cu dezlegare la ruj (aaa),
în clipa-n care-a dat gripa-n voi, pa tero-riscu’ s-a dus,
pescăruș pe ponton, vă văd peștele de sus,
cu virusu’ mister dispărut, ucis de gangsta ruși.
Pe-orcare radio numa’ pe mine m-auzi,
fiindcă le cânt numa’ depre ochii tăi blue, blues,
na’ versu’ Mercedes, coboară-te din autobuz,
ia-mi-l în brațe pe ursulețu’ de pluș.
Dau în do diez minor o bucățică din kimono,
ca un molotov te-aprind, prinți după tine mor, vin dincolo,
vorbitor din dormitor dor, am steag incomod incolor, văd
domnitori conducători, picolo-n dricu’ lor tricolor gringo.
Dau cu pace-n duși în stilu’ meu ca la Oituz,
dă vot, să le fie bine lor, tot tu (totu’) și copiii tăi robi în bambuși,
rufe cu centură neagră-n buze,
zic zilnic știri din plic pentru căpățâni obtuze,
pătrund în minte printre reclame la muls,
ș-o emisiune de viață cu care v-amuz,
eu Rocky cu racketu’ fac același abuz,
da’ mortu’ de lângă petrol, obuzu’ mi-l scuzi!
Suntem aici pentru tine, luptăm cu balauru’ dur,
în drumu’ spre taxe-i punem capcane anual, firave borduri,
copiosule-ți dăm conturi, miloși îți dăm torturi,
pișcot îți dăm totu’, dublu vei da înapoi tot tu.
Pe-orcare radio numa’ pe mine m-auzi,
fiindcă le cânt numa’ depre ochii tăi blue, blues,
na’ versu’ Mercedes, coboară-te din autobuz,
ia-mi-l în brațe pe ursulețu’ de pluș.

Gellu Dorian - 1980 Puzzle

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Au dat cu fiecare din noi de pământ,
unii s-au ridicat, alții au rămas acolo,
rătăcind prin memoria noastră ca niște stâlpi de înaltă tensiune
pe un câmp plin cu măzăriche,
n-au crezut în noi,
dar s-au temut să nu creștem altfel,
să nu îmbătrânim mai mult decât ei,
să nu le luăm firimiturile de la cinele lor fastuoase,
să nu descoperim tainele caselor furate de la cei îngropați prin cimitire anonime,
să nu le vedem așternuturile apretate cu făina
pe care cei mai mulți n-o aveau pe masă,
să nu le ocupăm viitorul
de parcă noi trebuia să rămânem veșnic trecutul lor trist,
disperat, pe care tot voiau să-l îngroape
și mult mai frumos răsărea primăvara
pe când ei se vedeau gârboviți și răi
ca niște cioate scorburoase într-o luncă de ei defrișată,
cosași ai unui câmp cu flori care se încăpățânau să miroase frumos
chiar și iarna în căpița cu fân.
Noi îi priveam uimiți,
ei doreau să-i privim cu admirație,
eram obligați să fim fericiți și nu era de ajuns doar atât,
trebuia să repetăm zilnic mulțumirile noastre din inimă,
ba chiar uneori eram invitați să aplaudăm până ni se umflau palmele,
să privim de departe masa la care ei tăiau pâinea,
iar celor ce nu ajungeau să privească li se trimiteau imagini
pe care erau obligați să le țină minte.
Noi eram insurgenți, ascunși în gândurile noastre
care erau scoase cu forcepsul
când unii dintre noi ciripeau sub streașina lor
ca niște păsări migratoare care treceau peste garduri
cu ușurința cu care noi visam să zburăm
cu aripile tăiate din naștere, icari de ceară
sub un soare torid.
Noi scriam șiruri lungi de cuvinte pe care ei le desfoiau
până la etimon, până la koine,
până la măduva noastră invadată de leucocitele
din incubatoarele lor cu ochi albaștri și timpane de mătase
lustruite cu ceară.
Noi eram euforici și lihniți,
unii își ascundeau fantoșele sub pat, pentru surorile lor mai mici,
să se joace acolo în bezna pe care poemele lor o luminau,
inimi de raze,
alții lustruiau faruri, vitrine, fotografii
până ce prin cârpa lor se scurgea imaginea unei lumi de afară
care trebuia bine dosită înăuntru,
în timp ce prin orașele prin care singurii locuitori vizibili
își beau ceaiul sub o ninsoare electrică
în speranța că va fi liniște, va fi seară
în bibliotecile din toate punctele cardinale,
potcovari de inorogi păscând pajiști cu rosa canina,
întru totul ascunse sub pleoapele lui Homer,
ca pe fiul omului blestemat în cuie pe un câmp negru,
plin de fântâni carteziene,
ca după un război de o sută de ani
fără eroi, fără morminte, ca în cifra zero
din care toate pornesc să se așeze într-o carte de iarnă
a celui care singur își bea mințile și nu se îmbăta
decât în zori într-un cimitir de mașini
prin care trece expresul de Budila
ca un țipăt prin burta unei femei înainte de naștere,
cântece de trecut strada între-o tăcere asurzitoare,
strigăte în alb negru prin miriadele de culori al cerului senin,
pași scoși din casă în fericiri de mire
intrat într-o scenă în flăcări, iubind pe toți ca pe nimeni,
pod de fân cosit de o moarte mereu vie,
ieșind în lume pe scara lui Iacob.
Noi rezistam în felul în care sub asfalt firul de iarbă
dă colț printre gemetele frânelor care opresc
bolizii cu care națiunea urca spre comunism în zbor,
acolo, departe, în nicăieri, unde nimeni n-ajunge,
de unde nimeni nu se întoarce,
ci se face praf și pulbere
din care nicio pasăre phoenix nu se face fir de cenușă,
doar ei credeau că de bine ce dădeau cu noi de pământ,
pământul îi va ierta și purta pe spinările lui la nesfârșit.
Or ei beau ca și noi, dar degeaba,
își umflau burțile și crăpau la Elias sau Fundeni,
mâncau de credeai că sunt urmași ai lui Falstaff,
nu se-ntrebau câtuși de puțin cine o să care hoiturile lor la groapă,
ei erau fericiți și responsabili de fericirea noastră
care se ghemuia la o masă cu un singur bol de zamă chioară
și când se rățoia i se lua și acesta
pentru a se ști că mâine va fi mult mai bine, mult mai frumos,
ei habar n-aveau că vinul revarsă adevărul
din care ieșeau boțiți ca hainele pe cerșetorii
care zâmbeau la porțile cimitirelor.
Versurile noastre li se păreau fitile la o bombă pe care o tot căutau
prin toate cotloanele prin care credeau că ascundem
moștenirea lui Nobel
gata să dea în artificii la orice oră din zi și din noapte,
căutau cu picamărele cu dioptrii mărite,
căutau cu papilele lui Irod pe pielea femeilor
sub care credeau că se ascunde pruncul dușman al poporului,
amușinau peste tot
și unde nu găseau nimic și trebuia să fie ceva
puneau de la ei toată scârna pe care o aveau în suflet,
îi simțeam și ne lăfăiam în frica noastră vizibilă și ostentativă
ca o fecioară obligată să iasă în calea tirurilor de cursă lungă
în speranța că dincolo vor ajunge top-modelurile
la care ei nu vor țugui buzele niciodată,
le râdeam în față când îi vedeam cu mâinile legate
și cu limba cocoloș în gura cu care nu mai puteau spune nimic.
Credeau că ne-au pus la pământ,
dar tranșeele noastre erau sus, în aer, invizibile,
doar țărâna de lumină ivită din când în când pe sub unghiile lor
le păta retina și turbau,
eram vaccinați antirabic,
unii au plecat mai repede, s-au plictisit să mai aștepte
eradicarea nesimțirii lor,
alții s-au expus ca niște picturi la care se holbau fără să știe
că din naturile acelea moarte vor sări vietăți
care le vor zugruma beregata,
mici ca niște firicele de nisip, le stăteam în ochii lor
făcuți clepsidre pe care le-am pietrificat
în clipa când doreau să se întoarcă, s-o ia de la capăt.
Nu, n-au reușit să ne linșeze, deși, trecând și ei odată cu noi
partea astalaltă de timp,
fac tumbe ca niște arlechini la masa regelui,
crezând că din cioburile rămase vor reface puzzle-ul pierdut
în hârjoana unor mâini nesăbuite.
Noi nu facem parte din el,
noi suntem altfel de piese, dintr-un alt puzzle
pe care ei nu l-au putut înțelege, dar pe care au crezut că l-au făcut țăndări,
nu, noi n-am putut fi dezmembrați, făcuți țăndări,
deși la masa noastră huzureau și mâinile lor
cu ochii vioi și urechile ciulite,
deși unii au chiar învățat cum se face un vers,
cum se așează în poem, ce trebuie să facă acolo,
de ce poemul este atât de important pentru noi,
de ce limbajul este uneori atât de contorsionat, schimbător,
alteori simplu și direct, de ce poezia este atât de alunecoasă,
ca o față de masă pe o suprafață înclinată,
ba chiar s-au apucat de băut, crezând că așa sunt poeții,
mereu chiauni, schimbând mesele din cârciumi,
și cârciumile între ele,
ca într-o strategie de front în plin război,
golind sticlele de vodcă dintr-o înghițitură,
unii chiar au crezut că poetul îl are la mână pe marele spion
și și-au pierdut banii și casa din cauza asta,
au devenit boemi și insurgenți,
piese dintr-un puzzle pe care cei bine ajunși acum
încearcă să-l refacă,
dar cum să faci bici din rahat și să mai și pocnească.
Nu, ei au crezut în ceva ce nu putea fi ținut prea mult timp
în comă indusă,
de atâta fericire și huzur au uitat că deși puși la pământ
ne-am ridicat de acolo mult mai puternici,
fericiți chiar că la masa noastră am rămas la fel de vii
ca toate cuvintele care ne-au așezat în paginile
pe care ei n-au știut cum să le ardă
sau dacă le-au ars nu înțelegeau cum de reînviau
și le scoteau peri albi înloc să-i facă înțelepți –.
Eu stau acum la masa mea de scris
și scriu,
ceilalți, la fel, pe la mesele lor de scris,
și scriu,
și nu e deloc ușor să iei memoria de prin toate cotloanele ei
și s-o faci vie
ca o piesă de puzzle în mâna unui copil care vede în grămada
amestecată de mâinile doicii
imaginea în tot ansamblul ei –.
Noroc, spun,
noroc, mi se spune,
masa noastră este atât de mare și plină
încât nimeni, dar absolut nimeni, n-o poate pune la pământ,
firimiturile din jurul ei
nu mai pot reface puzzle-ul la care viermii unui timp
visează ca prostul la mărul întreg.