cristescu naum – Versuri.pro

Kazi Ploae - Investigații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Să poți să vezi ce văd și eu, măcar un minut,
Să poți să vezi ce văd și eu, învață-mă să uit..
BOOM!
La început îi admiram trecutu’,
A trebuit să simplific mult să-i găsesc absolutu’!
Zi-le că redevii poet când redescoperi lucruri
Și distanța e un mare poet!
Nu m-ai ierta niciodată,
Când ți-aș spune lucruri pe care le știi deja, da’ nu le-ai gândit vreodată!
Ești un paradox,
Ca un rasist daltonist,
E timpu’ să te calmezi până nu te pierzi definitiv!
Paradisu’ perfect e cel pierdut,
Știi că n-o să ai ce vrei pentru că sincer nu oferi prea mult!
Tu urmezi, băiat bun cu mult sictir,
Cu care m-am tăiat pe mâini,
Tata sunt un fost homar!
Unde p**a mea erai?
Am învățat ce-nseamnă niciodată nu-i nimic de reparat,
N-am crezut c-o să fie atât de greu,
Tată,
Câteodată te urăsc atât de mult,
Tată,
Oare știi cum e să-ți vezi mama lovită,
Da’ să n-ai ce face că ești mic și-ți este frică?
Le-am pe retină, mulțumită ție!
Și poate-n viitor o să fac la fel, cine știe?
Absența ta a adus zeci de bucurii,
Refugii la vecini și scandaluri zi de zi!
Fără să vreau toate astea m-au atins,
Mi-au mutilat sufletu’, l-au stins și l-au închis!
Oamenii nu sesizează..
Când n-ai părinți traiu’ tău poate fi groaznic,
O să spun nu-l știi pe tata!
Băutură și reproșuri și cât de nebun e!
Da macar ești în cel mai calm loc din lume,
E locu-n care te duci când prin absurd,
Ești împușcat în stomac și nu poți să fugi!
Departe de astea, la templu’ din Nara,
Devenind un burlac glumeț în vizită doar vara!
Cine are garda, cine lasă toate astea să se-ntample?
Cine face plata?
Trenduri savurează când devii obiectul,
Și viața ta e un frumos cadou făcut din resturi!
Ține resturi, de la cheeseburgeri la p***a,
Suntem toți doar substanțe și enigme.
Îți scriu cu ultima mea mână dreaptă,
Mă seacă,
Aș dori un ștrudel și o armă.

Kazi Ploae - Ce A Mai Rămas?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

REFREN:
Spune-mi în loc de suflet ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum,
M-am pierdut pe drum și vreau să știu,
Oare o să mai fiu vreodată cum voiam să fiu?.

STROFA I:
Prima dată, te împiedici,
Ești: „What the f***, nu credeam să fie așa”
A doua oară, negi și ești Hegel,
Și n-o să mai spui că te poți schimba,
Eu sunt ca Alexandru, ăla Mare,
Practic kamasutra-n grote sacre,
Eu nu fac stereotipuri, fac stereotripuri,
Eu nu fac hituri, nu, eu fac beaturi,
Oamenii mici adoră măsurători,
Ai grijă cu ce tip de dobitoci te înconjori,
Și mie-mi plăcea să profit de oameni
Dar acum ai o vârstă, deci du-te-n p***a mea de fraier,
Cu bucățele mici se prind pești mari
Dar noi nu suntem proxeneți și nici pescari,
Toți copii ăștia întrebând: „Ce-a vrut să zică? „
Mintea lor e ca pupilele de pisică.
Deschide ochii, dispar de când când te apropii,
Când cânt încânt cântăreți de rap, e treaba mea,
Ai un fir epic prea mecanic,
Prins în trafic privesc praful dintr-o mie de covoare,
Știi ca MC’s mă detestă, da-s insecte,
Sunteți plini de voi ca o colivie fără păsări,
Închid ochii până nu mai văd blocuri,
Sunt la bunici, respir pe pământ în alte locuri,
Viața e-o glumă seacă, asta e grav,
Și să scapi e și mai greu decăt un elefant african,
Și-ți spun eu, bani nu vor fi mulți,
Tatăl tău avea dreptate da’ n-ai vrut s-asculți,
Suspans sceptic, sarcasm ieftin,
Și mă surprind timpuri noi tușind fum fără antiseptic,
În suflet e-un blestem termic, și-ncep să refulez puternic
Sperând c-o să termin dar rămân rece.

REFREN:
Spune-mi în loc de suflet ce pun acum?
Am încercat să mă schimb, nu mai am cum,
M-am pierdut pe drum și vreau să știu,
Oare o să mai fiu vreodată cum voiam să fiu?.
Over and out,
Cristescu Naum.

Kazi Ploae - Silent Regis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă lasă, mă lasă, mă lasă (x3).
Infernul e timpul pierdut, somnul și non-acțiunea,
Reacțiunea – nu vreau să știu cum e lumea.
Vad sniperi în nori, trag în noi, într-un fel –
Sunt în căutarea timpului pierdut prost ca Marcel, am
Cel puțin 7 corpuri,
Asta-i blestemat ca un doctor care practică a****.
Proză scurtă de prost gust dedesuptu’ burții,
Îți las oamenii întrebându-se: „Și tu, Brutus?”.
Pene de fier, steril și uscat și palid,
Zbor sus, sunt singur dar văd tot ca un glob de cristal.
Ego-ul tău – balon de heliu, merită spart.
Respectă-ți condiția pe această galeră de sclavi.
(Nu mai spune).
Să nu regreți nimic, niciodată.
Să nu furi niciodată.
Să visezi mult, să vrei mult.
Să nu te dai la o parte pentru nimeni.
Să nu-ți pese păreri, de prejudecăți, de lipsuri.
Să fii sincer dar în îndoieli sprinten.
Vremurile-s complicate dar să știi că viața-i simplă.
Și atunci de ce vorbesc singur?
Toți vorbesc singuri,
Diferența e că lor nu le răspunde nimeni.

Kazi Ploae - Ziua Anei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Paradox, tu nici nu știi ce-nseamnă
Uită-te în dicționar înainte să te mai bagi în zeamă
Ascultă asta, nu se seamănă
Găsesc grotesc tot ce spui ca un preot care se leagănă
Fantomatic, banii-s ca hârtia igienică
Îi arunci după c***i
Banii sunt nimic în lumea asta
Poți să vrei, nu poți să iei
Viața de acum cu prețul celeilalte
Televiziunea e amorțeală
Și ce numiți muzică, vă reprezintă boala
Percepțiile sunt blocate, impuse tactic
O generație retardată mediatic
Asttru inutil, strălucind devreme
Îmi spun Creta ajută necredinței mele.
Eu scriu mult ca să gândesc puțin
Și mă rezum la două pâini și la jumă’ de film
N-am nevoie de fani, sunt doar măști și pretexte
N-am nevoie de bani, cum n-am nevoie de zdrențe
N-am nevoie de chestii, e chiar aici
Sunt un copil de 16 ani captiv în corpul unui 25
Îmi bag p***a în hip-hop
Nu am de gând să fac asta pentru tot restu’ vieții
Asumă-ți riscul, o să-ți placă
E un capitol lung care se termină brusc ca o zi de leafă
Se lucrează cu mult calm și tact
Încerci să-ți modelezi spiritul cu Pif și Paf
Degeaba sunt pe față cu treaba asta, ascult-o
Când știi că ești o t***, te doare când îți zic „Fa curvo!”
Băiat-băiat, frate din păcate
Tu nu ieși din casă și când ieși te uiți mereu în spate
Și te plângi în continuu că e groaznic
Dar nu faci nimic în sensul asta
Bucureștean coclit, aici e țara lui Ion
Vad românași aroganți în aeroport.

Underman - Dimensiuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Durere de cap cumplită,
Secunde ce văd sticla zdrobită
Şi oglinda ciobită,
Frica cuibărită-n fiinţă,
Ce mă trezesc într-o clipă.
Maşina mea oprită
Lângă o bandă vopsită pe drum,
Nu-mi explic cum
Dar casa ta în apropiere
Şi copaci în ceaţă este tot ce văd de acum.
Nu ştiu ce se-ntâmplă, jur,
Mintea-mi joacă feste,
Mişcări încete,
Dureri în pântece
Ce treptat încep a trece,
Parcă mă simt din ce în ce mai rece.
Senzaţii noi vin
Şi simt cum cele vechi încep treptat a-mi trece,
Şi totuşi
Elemente ale acestui decor parcă încearcă neîncetat să mă-nece,
Parcă anemic,
Captiv în caracter pandemic,
Am senzaţia că sunt amnezic,
Am venit dar mă simt ca după un drum lung de ostenit,
Rămân de necontenit.
Natura a împietrit,
Nu mai contează,
Imaginea ta nu încetează şi barează
Starea asta ciudată ce mă presează
Şi deloc nu mă caracterizează,
Subit te-am simţit,
Vin către tine, acolo mi-e bine,
Uit de terori,
Reiau paşii fără erori
Prin grădina ta de flori,
Cum am făcut-o de atâtea ori.
Nici cald, nici frig,
Miresme nu mai prind olfactiv,
Mă simt captiv în timp fictiv,
Vreau uşa s-o împing
Dar se deschide fără s-o ating.
Tăcere totală,
Semi-întuneric şi răceală
Într-o dimensiune polară,
Pe raft o poză specială făcută de mine-n toamnă
Stă pusă pe coală.
Pictată pe sticlă într-o ramă aurită, pari atât de fericită
Şi mereu grăbită, să mă-ntreb de ce îmi eşti atât de iubită,
Tu fiinţă magnifică.
Straniu, subit
Parcă nu mai recunosc nimic,
Nici mintea mea, e un vid,
Poate că-s lovit
Altfel nu-mi explic pierderea asta de lucid
Ce ţine un infinit.
Durează o clipă,
Confuzia revine la o scară mai mică,
Presată în explicaţii lipsă
Şi totul începe să revină la normal,
Parcă-am trecut printr-o eclipsă.
Trepte înalte duc către camera ta,
Amintiri curg imediat pliante,
Emoţia m-arde,
În templul ăla mic ţi-am închinat atâtea piese din arte.
Nemişcat rămân în prag, parcă prea plăpând,
Refuz să te trezesc acum, îmi spun în gând,
Şi mă aşez lângă tine lăsând timpul curgând,
De rest-uitând.
Perfecţiunea s-a jucat cu trupul tău
Întrecându-se pe sine în bine,
Sunt atâtea dive care ar ucide doar ca să fie o zi ca tine,
Soarele pătrunde prin geam să te mângâie cu razele lui blânde
Ce te fac să străluceşti ca florile pe munte,
Şi-ţi spun încet pe nume.
Tresari uşor,
Te ridici, mă ignori, păşind pe covor
Te îndrepţi către fereastra de la dormitor
Încercând să vezi ce disturbă acest decor.
Iubito sunt eu,
Ce se petrece?
Mă îndrept către tine, te ating pe umăr
Şi tu-ţi tragi capotul tresărind ca după un fior rece.
Halucinaţii fine când părăşeşti camera
Şi la un moment dat parcă treci prin mine,
Simt că mă pierd din fire,
Pătrund pentru a nu ştiu câta oară astăzi în neştire.
Alerg după tine,
Dar ceva se-ntâmplă, te comporţi de parcă nu exist,
Mă ignori ca şi cum fizic nu sunt aici
Şi asta mă face foarte trist.
Te-am supărat cu ceva? Nu-nţeleg situaţia,
Şi tu părăseşti locaţia
Încercând să afli ce-a stârnit în stradă aglomeraţia,
Sirene îmi dau senzaţia de imprevizibil eveniment
Când maşina mea e bucăţi împrăştiate pe ciment,
Văd oameni ce se îndreaptă într-un spirit iminent
Către locul dezastrului evident.
Urme de frâne,
Văd cum scot o siluetă inertă,
Iar individul ăla îmi seamănă într-un mod anume
Şi nu înţeleg de ce strigi la el pe-al meu nume.
De fapt sunt eu, mort,
S-a întâmplat ceva în drum spre casa ta
Şi acum sunt într-o altă dimensiune,.
Mă aude cineva?
Mă vede careva?
x2.
Over and out,
Cristescu Naum.