Ion Caraion – Crepusculară

Nu ugere, dar poți ca să-i asamenicu niște scorburi palide de rouă,pereții jupuiți din care plouăpe grinzile căzute și pe oameni.Hei! Cine-nșală crângurile? Cines-a strecurat pe urma mea-n odaie?Mă uit la lună, luna se despoaie…Întreb tăcerea, râde-un mărăcine….Guzganii jerpeliți de-alergătură,cu nările căscate-a bătălie,pândesc din colț o pradă ce-ntârziede prea mult timp și timpul tot n-o … Citește mai mult