creion – Versuri.pro

Ion Brad - Creion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Să stăm cândva de vorbă,
iubita mea, în doi,
Să cheltuim o noapte
pe tot ce suntem noi,
Să ne apuce ziua,
ca un frison târziu,
Tu să detești cafeaua,
eu un bătrân rachiu.
Să tremurăm pe-aproape,
la geam, eventual,
Sub ploaia de miresme
a unui blând caval,
Tu să-mi aduci aminte,
iar eu.., eu să mă mir
Ca de un vin bezmetic,
uitat într-un potir
Să ardă, pe-ndelete,
în soba pentru gaz
Cărbunii, economic,
din tot ce-a mai rămas.
Să fie cald în casă
și rânduială-n lucruri,
Să fim, întâia dată,
noi, singuri, să te bucuri.
De noaptea care trece,
de ziua care vine,
Atât cât se mai poate,
cât ni se mai cuvine,
Să stăm, ca unul singur,
de vorbă amândoi
Și să săpăm în urmă,
până vom da de noi.

Iulian Boldea - Frumusețe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Frumusețe.
În vârful creionului litere sticloase
poeme fără acoperire
iluzii recondiționate.
În vârful creionului frumusețea ta
și anatomia poemului
cu oasele lui imponderabile:
frumusețea ta
insuportabilă.

Nicolae Labiș - Creion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am mers ca doi tovarăși, alături și pereche,
Împlătoșați, cu caii ureche la ureche.
De-am căuta acum iubirea dintre noi,
Am mai afla ecoul galopului pierdut
Acolo unde apa străpunge stânci de fier
Și unde cu oroarea abia ascunsă-n suflet
Te-ai avântat alături de mine mai departe
Și-ai râs când mii de codri în tine tremurau.
Am mai afla podișul înconjurat cu colți,
Răsfrânt în amintire, când toropit de drum
Mă tolăneam în ierburi privind grăbiții nouri,
Iar tu loveai cu varga o viperă cu corn
Ce unduia atrasă de fața mea umbrită.
Și am aflat troianul greșelilor din noi.
Ți-ai risipit iubirea în ritmuri și-n rime,
Schimbând-o-n bucurie și-n tragice neliniști,
Iar eu am zăvorât-o în mine după firea
Întunecată-a omului de munte.
De-am căuta acum iubirea dintre noi,
Am mai găsi doar colbul cernut în drum pe fețe,
Și duioșia tristă ne-ar lumina un zâmbet.
Sunt încă alte lanțuri de munți în fața noastră,
Oștenii înălțimii le împânzesc urcând,
Aceeași stea polară le scapără pe coifuri.
Drum bun! Să dea norocul să ne mai întâlnim.
Azi, fără șovăire ne dezlegăm și mândri,
Precum atunci când fost-am alături și pereche,
Împlătoșați, cu caii ureche la ureche.

Tudor Arghezi - Creion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc
Azurul şi copacul.
Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Spre care-noată albi
Peşti lungi cu ochi rotund.
Şi capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.
Făptura ta întreagă
De chin şi bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?

Tatiana Stepa - Creion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Să stăm cândva de vorbă
Iubitul meu, în doi
Să cheltuim o noapte
Pe tot ce suntem noi.
Să ne apuce ziua.
Ca un frison târziu
Tu să gătești cafeaua
Eu un bătrân rachiu
Să tremurăm pe-aproape
La geam eventual
Sub ploaia de miresme,
A unui bland caval
Tu să-mi aduci aminte
Iar eu, eu să mă mir
Ca de un vin bezmetic
Uitat într-un potir.
Să ardă pe-ndelete
În soba pentru gaz
Cărbunii economic
Din tot ce-a mai rămas
Să fie cald în casă
Și rânduiala-n lucruri
Să fim întâia dată
Noi, singuri, să te bucuri.
De noaptea care trece
De ziua care vine
Atât cât se mai poate
Cât ni se mai cuvine.
Să stăm ca unul singur
De vorbă amândoi
Și să săpăm în urmă
Până vom da de noi