Leo Butnaru - Creier și Aripi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De la o zi la alta
(sau poate de pe o zi pe alta)
te mai întâmpli cu ființa (așa e,
din an în paști trăiești câte-o bucurie foarte întâmplătoare..)
și gândul că încă mai trăiești
te face să crezi că ai pierde timpul ce ți-a fost dat,
te-ai preda amintirilor
pentru că deja întâmplarea-ți cu ființa și ființarea e de fapt
existență înfrigurată în orizontul brumat al bătrâneții (ce cuvânt
de neocolit!..) indiferent dacă e cvasimoarte ce evită deopotrivă lauda
și rechizitoriul. Așadar,
fără a pierde timpul cu rememorările,
viața.. stop! O altă formă ar fi mai adevărată: spre a nu pierde viața
ar fi bine ca aceasta să fie inofensivă ca uitarea însă
aici există riscul să cazi în totdeauna imprevizibila
și nedorita libertate a lehamitei cu subversiva.. disperare
ce articulează de-a valma tot ceea ce e însuflețit,
cvasiînsuflețit sau neînsuflețit este – îți șoptește
îngerul filosof (iei) cu aripi răsărite din creier,
îngerul pe seama căruia ironizează zeul ăla cu aripi la antipozi,
adică la glezne: „Noi (to-o-o-ți!) nu ne putem crea o idee
despre ceea ce este o idee dar
credem că chiar filosofăm” zice malițios Hermes,
cel obișnuit de a-și plăti toate dările dar
și luările de atitudine. Iar în atare polemică
e bine că zeul filosof (iei)
cu aripile purcese din creier e cum se spune surd,
aripile crescându-i chiar prin urechi.

creier si aripi – Versuri.pro

Leo Butnaru - Creier și Aripi