credeam fericire

Valuri pline de Regrete,lovesc cu putere,stâncile gri ale Inimilor unor Cuvinte,pe care ni le rostesc Orgoliile,împletind norii Viselor,pentru a ne face fiecăruia dintre noi,eșarfe de Iluzii ale Vieții și Morții,care să ne țină de cald,pe străzile Viitorului,plumbuite cu Disperări,unde să ne plimbăm Absurdul,până când acesta,va împlini vârsta majoratului,pe fețele Ridurilor,unor Amintiri,în care ne vom înmormânta,până … Citește mai mult