Phoenix - Vasiliscul și Aspida

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mult te rog, îţi fac ispită,
Vrednic fabulist.
Zi-mi ceva de-o Aspidă
Şi de-un Vasilisc.
Inima-i răzbită, sufletul ucis,
De colţi de Aspidă, ochi de Vasilisc.
Şarpe, şerpeşte,
Cu solzi ca de peşte,
Râul şerpuieşte.
Şi-n apa pârâului,
Umbra spinărăului,
A şarpelui răului.
Pira, pira, nu pieri şarpe,
Pira, pira, nu-nţeapa şarpe
Cu un cap, cu două,
Cu nouă zeci şi nouă!.
În râu că-mi intra,
Pân’ la brâu intra,
Şarpe nu era,
Nici năpârca rea,
Nu era nici hidră-n,
Apă de-mi intra.
Era mare Vasilisca,
Trup având de odaliscă
Şi privire care iscă,
Patemă ce vătămă!
Şi face din om neom.
Ieşi deochi
Dintre ochi,
Ochii cei vătămători
Şi de foc săgetători
Învăliţi să fie cu fireaguri albe
Să nu mai privească la obraze dalbe.

Phoenix - Invocație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Text: Șerban Foarță / Andrei Ujică; Recită: Florian Pitiș.
Vouă, celor din hronici, pecetii și herburi,
fiarelor nepăscătoare de ierburi,
nepăsătoare de carne de fiară, neumbrite de nour,
earse de soare: Pajură, Bour,
cu schiptru și tiară, –
mă rog, să vă iviți!.
Pre voi, fiare heralde:
alde Pardosu’, alde
Irog-inorogu’, vă rog, să vă iviți!.
Fiarelor de bună și de rea priință,
pe cari vânătorul dac-o să le prindză,
n-o să mi-se-aleagă cu pleavă și abure,
cu niscai sfarog: Fiarelor din fabule,
din eticești și de zăbavă cărți,
mă rog, să se ivească!.
Vouă, cinstitelor, ție, sperjure,
șarpe sân-pomului jur-împrejure,
fiarelor omului semiasemine:
alde Sirenei, celui Chentaur
cu gură de aur, ca a Hrisostomului,
mă rog, să se ivească!.
Fiare cuminți, cu-o mie de dinți,
cu coadă de pește, cu gheare la dește,
cu unghie de țap, cu cap, făr-de-cap,
cu blana ca sfecla, cu ochii ca stecla,
cu ochii de vâlc, fiare cu tâlc,
cu duhori suave, fiare filozoafe.. Ave!.
.. A psevdofiarelor cânt viața-neviața
care nu se trece ca topită gheața,
nu se risipește în văzduh ca ceața,
nice nu se rumpe ca subțire ața,
au se ovilește ca bătrână fața;
căci de zboară-mi zboară altfel decât rața,
se ivesc pe lume nu din ou ca rața,
nici nu-mi pasc fâneața-n toată dimineața,
ci-și păstrează pururi harul și verdeața,
taina și dulceața, –
fiindcă nici viață nu le e viața!.
Eu vă cânt și vă descânt,
vă invoc și vă evoc,
de noroc, de nenoroc,
Vasilisc și Inorog,
Aspidă și Zgripțor-Roc.
Eu vă agrăiesc, vă isc,
Inorog și Vasilisc,
frate Dulf cu ochi de sulf,
dimpreună cu Adelfă,
soru-ta, eu v-aduc jertfă.
Și tot eu îi țin ison,
Păsării Calandrinon,
Păsării de da sau ba,
ca și ție, dumneata,
Scarabee, scara mea..
Eu vă cânt,
eu vă trec pragul,
eu vă strig la ceasul fix
și tot eu vă uit de dragul
împăratului Finics!.
Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaște, curățit prin jar,
din cenușa-i proprie și din propriu-i scrum,
astăzi, ca și mâine, pururi și acum.

Creaturi mitologice – Versuri.pro

Phoenix - Vasiliscul și Aspida

Phoenix - Invocație