Nina Cassian – Dublul
Un craniu îngust, premonitor,ramificându-se în două coarne,semn al cabanelor de vânătoriși semn al mâncătorilor de carne.Albastra flacără de alcoolși umbra, igrasie diafanăcurgând neliniștit pe zidul golși-n mâini, paharul umed ca o rană.Împrejurarea pâlpâie. Afarăe poate viscol sau poate o vară.Poate că stau de-un veac în locul straniufixând, ostatic, propriul meu craniu.