Răsare luna, -mi bate drept în față:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de argintie ceață,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceață,
Sunând din ce în ce tot mai aproape..
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.

Alături teiul vechi mi se deschide:
Din el ieși o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.

Și ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viața ta
Un înger blând cu fața radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond și moale ca mătasa
Grumazul alb și umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subțire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.

Zâmbește-mi din nou
Și spune-mi vorbe dulci,
Să vibreze din ecou
Și marmura din stânci.
Aș sta seară de seară
Să-ți ascult chemarea..
Doar stânca e din piatră
Și nu știe ce-i durerea.
Dar cu vocea ta duioasă
Și un zâmbet minunat,
Mi-ai făcut viața frumoasă
Căci te-am iubit fără păcat.
Te-am iubit și te iubesc
Chiar și dincolo de viață,
Eu n-am să te părăsesc,
Frumoasa mea crăiasă!.
Nici pulberea de stele,
Sau nouri grei de plumb,
N-ar putea lua cu ele,
Ce mi-e mai drag și scump.
Zâmbește-mi din nou
Și spune-mi vorbe dulci,
Când al inimii ecou
Va străbate din răscruci!