cozia

Radu Gyr – Cozia

de

Toamna, gemând pe ape despletite,trosnește, lung, din bârne, ca o plută.Oltul, vâlvoi. Dar seara ca un schit e,și munții i-aduc smirnă ne-ncepută.Când bate cozianul din nuceturicu duh amar de nuci în desfrunzire,în fundul serii se deschid sipeturiși cad inele mari pe mânăstire.Pădurile cu chică de betealăse roagă-n șoaptă lângă paraclis.Vopsit pe veac cu umbre lungi … Citește mai mult

Grigore Alexandrescu – Umbra Lui Mircea La Cozia

de

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,Și-ale valurilor mândre generații spumegateZidul vechi al mănăstirii în cadență îl izbesc. Dintr-o peșteră, din ripă, noaptea iese, mă-mpresoară:De pe muchie, de pe stâncă, chipuri negre se cobor;Mușchiul zidului se mișcă… printre iarbă se strecoarăO suflare, care trece ca prin vine un fior. … Citește mai mult