Oza - Covorul Roșu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mergi pe covorul roșu, goală, atât de mlădios,
Îmbracă-te cu pielea mea, se poartă frumos.
Aici departe unde sunt, noaptea-i o pânză neagră de mătase, deasă și rece
Și luna galbenă de ceară, e tot mai mică și mai rară, pe zi ce trece.
Sunt pietre multe, străzi de praf, ce pace și ce tăcut mormânt
Și ești departe, dar te aud, și-mi pare rău că iar te plâng în fiecare gând.
Sunt haine în dulapuri triste, ferestre-nchise și vise, multe vise
Și zac dormind în becuri albe, un așternut de palme calde și toate stinse.
Sunt suflete pierdute-n sute de nopți purtate în povești
Și nu mă tem să le înțeleg și deși neg, eu mă aleg să nu le pierd
Și toate mă iubesc,
Doar tu nu mă iubești.
Anul ăsta nu se poartă iubire, îmi vreau pieire, sunt croitor din fire de piei fine,
Nu prea se poartă iubirea cu mine frumos; doar curente citadine, ce au fost,
și nu s-au mai întors.
Iar când, chiar pot să plâng, nu mă mai vând scump; parcă-mi stă cam prost
Cu iubire, dar nu mai contează, căci totul va trece, și hainele așteaptă
Să se schimbe. Vezi ce port?.
Iubesc firav, orice amar ce îmi colorează foile cu rece, dar nu se vinde deloc;
Parcă a murit și moda comodă a iubirii mele, parcă de gust lipsită, se îngustă
Iubirea mea cu criticile rele.
Uit și scuip, pe ce-am pierdut din nou ca un prost, iar cos și cânt, iar mânios
Că iar mă cunosc și nu-mi place cine sunt; și ea mă așează ușor
Pe covorul roșu de jos..
Șansa de a fi vreodată fericit și frumos.
Șansa de a fi vreodată fericit și frumos.
Mergi pe podiumul din palma mea, atât de melodios,
Dezbracă-te de pielea asta; vreau să te cunosc.

Versailles - Covorul Roșu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ah.. cu siguranță doream „viața veșnică”
Dar corpul meu este invadat de întuneric.
Ah.. ultima mea dorință este „să murim împreună”
Și ea care dorea asta, crede în același Dumnezeu.
Oglinda devine o pânză de păianjen și lumina dispare.
Ah.. în această eră adormită, separat de facțiune
Zeii îi disprețuiesc pe oamenii care luptă.
Oglinda devine o pânză de păianjen și lumina dispare.

Varful unui pat roșu, viața care se revarsă din el
Gâtul tău se revarsă în mine
Spunând „să fii mai aproape de mine”, te țin
Oare de ce oamenii cred în Dumnezeu?.
Ca și cum mă târăsc pe această podea roșie
Oare de ce oamenii cred atât de naivi în Dumnezeu?.

Vârful unui pat roșu, viața care se revarsă din el
Gâtul tău se revarsă în mine
Spunând „să fii mai aproape de mine”, te țin
Oare de ce oamenii cred în Dumnezeu..

covorul rosu – Versuri.pro

Oza - Covorul Roșu

Versailles - Covorul Roșu