Ion Vinea - Cosmopolis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De miresme aerul e greu
În mai
Precum uleiul sfânt,
De muzici parcurile metropolis
Se leagănă
Ca o cireadă migrătoare
De elefanți
Prin dunele natale.
Treci, gând, printre culorile ce țipă
O dată cu viorile în grădini
Și tăvălește-te ca o pisică
În artă, în cupe, în fraze și venin,
Prin flora tropicală de afișe,
În grădina fântânilor,
În vise
Și în rufe vaporoase de batistă.
Oraș cu paratrăsnete în stea
Și-aprins de gală în bezne ca o navă,
Dăruie-ți scările, mansardele, terasele,
barăcile ce se răsfață-n slavă
Și spulberă-mi în ritmul tău făcut
Și în șoaptele și în tufele cu roșii
Pe urma îngerilor tăi de ceară
Și a hohotului tău pierdut
Dans îndârjit al vremii care moare.

A E Baconsky - Cosmopolis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Târziu, ochi crispați, melancolii metalice, spații
Hai să cântăm un cântec de insomnie
Berlinului
Occidental
Hai să urmăm cariera nocturnă a câinilor
Ce dau târcoale omului-sandwich, să râdem.
În hohote prin sinuoasele pasaje subterane
Și prin pivnițe unde vietăți clandestine se-adună
Destine și clanuri mici, firave, anemice
Doamne al tuturor stăpânirilor, îngăduie
Să ne punem singuri cătușe căci nimenea
Nu mai știe de noi și nu ne mai vrea
Drept supuși, iată, e foarte târziu,
Iată o mie de bufnițe cu ochi albaștri-ntunecați,
Cineva plânge sau poate murmură o apă freatică
Nu prea adânc undeva și parcă bat tobele
Unor execuții himerice fără morți
Fără victime, fără călăi, măsura timpului
O dă o ruină dar timpul nu se măsoară
Timpul trece în ochii supraetajați
Care nu se închid niciodată în sine însuși
Curgând se întoarce mereu și voi magnificii
Înalți și singuri, lungi și singuri, albaștri și singuri
În acest foarte târziu cântând guturalul
dezacordatul pustiul cântec de insomnie
Berlinului
Occidental

cosmopolis – Versuri.pro

Ion Vinea - Cosmopolis

A E Baconsky - Cosmopolis